Poezie
ruptură
1 min lectură·
Mediu
când ți-a crescut copac umbros în priviri
era tot primăvară iubito și eu credeam că
e doar o toană îți atârna ofilit ghiocelu
pe sân te-ai lăsat dezbrăcată
albă și moale statuie plângeai în cerșafuri
iubește-mă ai scâncit ca de ultimă oară
și te-am iubit
ai plecat să te bată vânturi în sud
poate pe crengi ți s-au copt clementine
cu gându la tine în primăvara de-acum
îmi amintesc de noaptea aceea când
pentru prima și ultima dată am făcut
sex chinuit cu un om de zăpadă
puiul de dafin adus a crescut mestec
din când în când o fărâmă de frunză să simt
gustul parfumat și amar al definitivului
în departe
032.210
0
"iti atarna ofilit ghiocelul" pare un eufemism. combinat cu erorile pretentioase din aproape fiecare vers, se produce un efect de... grimasa: totul e cat se poate de gresit.