Poezie
corcitura
1 min lectură·
Mediu
recunosc
oare de ce atât de târziu
c-am fost egoist în plăcerile mele
poate unde eram prea tânăr și nu conta
că-n tremol mângâiam mandolina sau
că rupeam nepăsător că-l doare
din sicomar o frunză din care să cânt
da în colivii am ținut canari și peruși
ninfe presure și sticleți scatii și botgroși
de frumusețea zarva și cântecul lor bucurându-mă
nu de mult am pus o scatie în colivia unui canar
temători s-au privit la-nceput dar
cum era primăvară și natura intrase în rut
sub imbold ancestral s-au acceptat
și-au depus ouă trei din care doar un pui a ieșit
corcitură de galben suriu grijulii l-au crescut
mai târziu urâțenia tril s-a făcut
un amestec de melos plăcut cu stridențe
o singură colivie mai am fără portiță
casa e-a lui și vara pe geamul deschis
nu pleacă afară acum pe crenguța de dafin
doarme cu ciocul sub aripă curând va cânta
îl privesc și-un sentiment ciudat se naște din gând
dacă el e reflectarea vie a sufletului meu
oare ce cum va mai cânta până când...
001.366
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “corcitura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14063128/corcituraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.