Poezie
hidra
1 min lectură·
Mediu
timpul e hidra ce te cuprinde
se-ntoarce pe dos lent digerându-te
prost sau deștept urât sau frumos
de ești care-i treaba
papa bun pentru ea consistent și gustos
ești și pe deasupra degeaba
oglinda are-n argint ceva dubios subversiv
naiv te-aștepți la ceea ce crezi că mai ești
povești
un chip straniu te privește-n sictir cu
riduri adânci din rădăcină de nas până-n barbă...
pe derdeluș chemi iubiri de demult
hainele timpului le dai la telal
val după val imagini s-aprind
artificii...
bun de ospicii fără cămașă de forță râzând
traversezi clipa pe zebră grijuliu
dar valul din spate acerb chiar zglobiu
te târâie pe caldarâm lucios....
în iluzoria părere că ești poet te agiți
descătușezi trăiri viitoare
dar viața îți pare un pumn de arginți
calpi părând și asta te doare
te ridici din zăpezi ca un templu căzut
și cântec trezești în altare...
vestale unde sunteți că eu mă cufund
degeaba într-o dragoste mare...
001295
0