ioan peia

Aveam în vedere ordinea postării. De la coadă către cap, respectiv, de jos în sus. În rezumat, cum am spus la final, cam pe-aci, inclusiv \"Cronica unei duminici\", îmi pare mie a fi reprezentativ pentru tine. Dar să mai vedem...

Și, totuși, dragoste! Orice atribut, indiferent de semnificațiile lui, definește o realitate. Există, deci...ființează. Numai divinitatea este inatributivă. Despre care nu putem afirma, fiind tanscendență, că există. În rest, totul e relație. Mai mult sau mai puțin acceptată, mai mult sau mai puțin întreținută. Dar, oricum, preferabilă vidului inform și degradant. Iar dacă dragostea presupune atâtea calificative, înseamnă că bogăția ei relațională poate umple orice dezechilibru, temporar manifest. Altfel spus, \"dorul geografic\" nu are limite. Și nici reticențe speculative care să o poziționeze în zona plictisului existențial. Un atribut pentru fiecare - iată deviza salvatoare ! Un dor \"luat prin surprindere\"...ar merge?

Ecxelent ! Premiul I cu coroniță! Nu știu cum de mi-a scăpat data trecută taman cea mai inspirată poezie a ta ?! Felicitări ! Recitesc și-mi place tare ! \"zgomotul clanței\" care \"naște o iederă sălbatică\", aiii...aiii ! mi-a mers la suflet, ca să nu mai vorbesc de rest...

\"Fildeș rostogolindu-se cu patimă\" e un vers care debutează spectaculos, ca, apoi, totul să se prelingă într-o gamă minoră. Nu știu de ce, dar răsuflările scurte nu-ți lasă, parcă, suficient elan pentru a bate convingător în pragul învolburat al cuvintelor... Ai amploare numai în desfășurări largi, neîncorsetate. Mai reflectează.

La botez, la-nmormântare,
Totu-i după sfântul har,
Iar, pentru ante-citare,
Dai vârtos la sărindar!

\"Vrei s-o facem lată?
Fă-ți, de trei ori, cruce!
La popa, la poartă...
El vrea să Ne...culce!\" (Anda ANDRIEȘ)


De așa sfârșit popesc
Mă-ngrozii peste măsură,
Și, Anda,-ți mărturisec :
Cruce-mi fac. Cu limba-n gură !

Frumoasă promisiune versurile tale!
Îți urez și eu, alături de Alina, bun venit!

\"Ori cã-i micã, ori cã-i mare
Râma asta-i cu bucluc
Când se duce la plimbare
Insoțind un eunuc!\" (Anda Andrieș)

Eunuc...at să te provoc,
Dar, când fu la confruntare,
Fugiși că nu fu de loc
Sau fugiși că fu prea mare?

Apăi, măi dragă, Vladimirule, - Vlad, Emirule!- dă-mi voie să mă socotesc un fruct de inimă de muiere născătoare de minuni răcoroase, ca apa din pântecele fântânii, și să și fiu un iscusit \"vânător de sălbăticiuni fără prihană\", în \"marginea dinspre sud a trupului\" celora fiare, acolo unde, Enkidu, în căutare de vânat rar, bate apele purpurii ale nemuririi, cu speranța că va învârti

\" cu grijă noaptea
în jurul unei femei
ce-și leapădă credința
până se face proton
într-un accelerator de particule
laser
ori un altfel de sfârșit\"

Dragule Vladimirule, mai adaugă o sticloanță de pripas preste coapsele de ginars ale acelei crâșmărițe și ia de la mine cinci stele închipuite, cu care să-ți \"bei absintul învârtind teatral/ între degete pastile de prelungit verile\"

M-ai secat la suflet, Pane, și, dacă în noaptea aiasta voi visa drumeaguri de pripas către dulșele târg al și mai dulșelor femei, apăi numai mata cred că vinovat te faci de astfel de fărădelegi născătoare de vedenii mult păcătoase, cu \"sutiene\" new model, care se desfac \"înăuntrul sânului\", precum pieptul de haiduc, dezvelit de vântoasele cele de fără de milă, care-ți fură mințile și punga!...
Să-mi trăiești, Pane, și să mă mai bucuri cu astfel de cinegetice închipuiri, \"falnice trofee de vânătoare\" de prin tărâmurile aromate ale Șahrazadei - fiica cetății!...

\"Cum Ion(ii) noștri-s ași
Doar în vorbe și,-n rest, curci,
Ia, băieți, mai faceți pași,
Mâine vă schimbăm pe turci!\" (Anghelina ANDREEA)


Anghelină, nu-i păcat,
Să mă schimbi pe un păgân
Ca pe-un fur ? Ce ți-am furat ?
Oare, merele din sân ?!

O minunăție de epică minionă, frumos condusă, Irinucă. Știi să scrii sau simți bine foșnetul alegoric al cuvintelor. Da. Mi-o plăcut. Mai ales acea uitătură prin spărtura gardului...

Musai radioasă trebuie să fie ? dacă e un pic mai tristuță, e cu supărare ? sau iese din limite ?

\"Moldoveancă sunt și eu,
Dar deloc nu mă pripesc,
Nu alerg după străini...
Știu pe cine să iubesc.

Semilimba, semiluna...
Eu zâmbesc, că știu mai bine:
Graiul nostru este dulce -
Recunoaște orișicine.\" (Irina POPA)

Păi problema se cam schimbă...
Irina știe s-aleagă:
Nu, străini cu semi-limbă,
Ci ,neaoși, cu limba-ntreagă!

Cu-acest fel de modestie,
Nu neg, îți stă foarte bine,
Și, asemenea, și mie,
Că-s muuuult mai...modest ca tine!

\"ceas de ceas\"

Inteligent; sofistică luxuriantă; discurs bine mânuit... Place mie! Asupra existenței Divinității, vorbind la modul grav și implicat, mai bine... tăcem!

Ion,pe post de comandant,
A poruncit la-ntreg poporul
Ca în războiul celălalt :
Româncelor, treceți ...Bosforul ! (Ion DIVIZA)


1.
Victoria zdrobitoare
E-o urmare logică,
Fiindcă-avurăm în dotare
Armă...biologică !

2.
Tactica necunoscută
Ce, în lupte,-am ordonat
A fost simplă, dar acută:
Salt \'nainte și culcat !

Te dai grande, văd eu, după,
Fapt cu care nu-s de-acord:
Dacă-ți aduceam și lupă
Nu făceai atac de cord!

Când se-nchină la icoane
Am să-i bat în mâini piroane
Și-am să folosesc și biciul
De-o apucă tremuriciul!

\"În ajun de revelion
Când sarmala dă în clocot
Limba lui divizaion
Se învârte ca la clopot.\" (Ion DIVIZA)


Gura păcătosului
Drept grăiește-n epigrame,
Căci de mult îi bate lui
Clopotul la Notre ... Dame !!

Excelente epigrame mai ticluiți, d-le Diviza. Meseriaș, ce mai !