ioan peia

...e că ma bine se impunea condiția ca la concurs să nu participe decît cei cu nivel peste 200. În felul acesta era asigurată calitatea neîndoielnică a textelor și, în plus, ar fi ușurat mult sarcina juriului, întrucît acesta nu avea de ales decît dintr-un un număr lejer de texte. Mai mult chiar: și onor asistența ar fi fost scutită de emoțiile aflării finalistului suprem, întrucît îl putea predictibiliza fără prea multe exerciții de flotări logice!
Din păcate, acum, ceva insomnii pe temă ne tot bîntuie, căci trebuie să apelăm la ghicitul în bobi sau în cafea, și asta numai după un susținut exercițiu de chiromanție la domiciliu.

Deocamdată stăm cu sufletul la gură să vedem dacă dama de roșu, la drum de seară, ieșită în pasiențe, ni se adeverește!...

cu tot regretul - cam lunguț și diluat. aici nu votez cu convingere.

\"sunt încă copii ...\" conține două silabe cacofonice.
iar...
\"poartă în ceafă o cloacă
prin care sufletul iese scremut în grămăjoare mici
de găinaț uscat\" ...sună strident.

iar finalul e puțin dizolvat și previzibil.
mai sunt și alte ceva de zis, dar să nu exagerăm.

...este semnalizat drumul ăla? ar fi util un semafor.
să știe lumea cînd e pe verde, cînd e pe roșu, ca să nu se blocheze intersecția...!

mai concentrat e mai bine.
și mai sugestiv.
deși mai trebuie retezat mult din elaborare.
forța expresiei simple este penetrantă, cînd îi bine aleasă.
și cînd vine din relația directă cu proximitatea sentimentelor netrucate.

Nu ai cum s-ajungi și pace
La casa cu felinarul,
Căci patronului îi place
Să tot facă inventarul!

\"prin gările-vertebre
fiecare în ceasul exact al mâinilor
al încheieturii\" sunt lucruri forțate, iar, per-ansamblu, avem de-a face cu un exces de verbozitate care îneacă lirismul în piruete expresive facile. la un moment dat, un repetir luxuriant obosește bunăvoința lectorului.

am remarcat: \"nu se schimbă nimic, doar felul în care fâșiile
de soare sprijină zidul\", precum și ultima strofă, la care cred că s-ar putea reduce întreg discursul.

E subtilă a ta fată...
Nu te-ai prins, dar eu te-nvăț:
Dă-i, cum vrea, o înghețată
Dar pe băț!

...și atmosfera îmi sunt atît de familiare și nostalgia care mă încearcă atît de adîncă, încît - desigur, subiectiv fiind - îmi pot permite să spun că aceste versuri mi-au mers la suflet!
păcat că nu se mi poate scrie astfel, decît, poate, pentru a face numai un gratuit exercițiu clasic!

... din ce în ce mai acut, că vorbele tind să te dea afară din casă.
această explozie necontrolată de descrieri și recurențe obosesc pînă la iritare.
te afli într-un vulcan, în care nu mai contează decît materia dezintegrată în magmă explozivă.
mi s-a părut mie sau altădată erai mai consistentă și mai convingătoare?

...ar trebui trimis din nou la filologie, unde a învățat, se pare, cum să sugrume, și atât. că dacă ne uităm la greșelile gramaticale comise pe cm pătrat, ne cam piere cheful de evidențieri.
ex:
\"un bou.. cu opt clase plus profesionala doi ani...\"
\"mata si pentru tactu\"
\"ea domnilor este\"
\"Nu va mirati ca nu e de mirare.\"
\"ma cam indoiesc ca o ve-ti putea judeca!\"

fincă mau dat la off, mihuțe,- poate chiar tu! - mă văz nevoit săț fac advertaizing fără recompensă. păcat dă efortu intelectualicește depus, da las, că o țîr dă bine în lumea asta, pă da moaca, nu strică!
așadar șî prin urmare:
mihuț are amintiri dîn vremea stagiului militar. angoase metafizice dă calibru, cum ar veni. cașa șî zice în prealabil: că el era santinela șî dădea dășteptarea. cum făcea asta, nu ne spune. striga cât îl țineauoră bojocii, ca sărgenții ăia atinși dă amoc: ‘dășteptarrriiiiaaaaaaa! mai stai în pat, soldat?’ sau ca răcanii ăia mototoi: ’băi, împiciorogațivă dracului cacuș vine ghinăraru șî dă cu voi dă pământ!’
cum-necum, dodată aude un țiuit dă sirenă dîn mașîna lu bulă, adecă ambulanța. niii-naaa-niii-naaa… etc. șî brusc lapucă zoru da tăia lemne. cu baioneta, păsemne. că nu ș’ce nimic dă toporișcă sau așa ceva. da io crez că mai degrab aiurează. a adormit în post șî dă dîn mîini ca apucatu. i să pare că să joacă da soldații dă plumb, îi ia pă toți grămadă șîi bagă la magazie. șî acolo, ce să vezi?! – toți păreau pă bune. cu carne pă ei. șî, dăsigur, cu corzi vocale. că țipaoră ca nește dobitoace duse la tăiere. șî ce credeți că face santinela care era încă în amoc? săi dăm cu vîntu:
“retez cu securea plumbul și mă uit în cartuș”
deci, să ne dumirim: era vorba, dă fapt, dă o secure. șî nu căsăpea nimic cu ea, așa cum credeam noi, că dă unde atîtea urlete? nu. tăia doar plumburi. hă! după care să uităn cartuș. o fi fost gol cartușu, daia. șîn el, ce să vezi? un ditamai abatoru dă muieri!!
astea atîrnaten cârlige, ca rufele. șî nu eraoră dă plumb. nu eraoră dă carne. eraoră dă plastic. e clar. mintea santinelei e dusă rău! na mai luat permisie dă cinci luni șî după atîta bromură a făcut scurtcircuit la trigonu cenușiu. fomei dă plastic atârnaten cinghel!! mai bine teceai la privată, sentinelule, șă făceai o dreaptă sănătoasă! scăpai dă angoasă...
da nunțelegem un lucru?! dă ce era nevoie să le păstreze la congelator dacă, pardon! erau sintetice. sau poate gonflabile? da hai să trecem, că mai dăparte ne cam lămurim: da, avea coșmaruri santinela, că șî zice:
” îmi vâjâie capul, am dormit pe zăpada ca o piele
de călugăr și am văzut cum oasele lăsau corpul fără sprijin
cădea și se prindea cu mîinile de buzunarele soldaților”
gata, ne-am lămurit... e vorba dă un sindrom: sindromu nefe, cu îngrijorătoare accente cremenale. cică oasele cădea șă se spijinea... adică nu... călugărul cădea și se prindea... adică nu, că se prindea dă buzunarele soldaților... adică, stai... călugărul care... adică oasele... adică... să mergem mai departe ca să nu riscăm a ne scrînti și noi în încercarea dă a înțelege ce și cum.
aoleu! păi ian auziți mai dăparte ce se petrece:
” care strigau să le duc pansamente
se jucau de-a trenul și se tăiau cu roțile”
soldații, care va să zică strigaoră cât îi țineau bojocii, că, dă fapt, să tăiau între ei cremenalii, șî nu oricum, cu roțile. văleleu! parcă șî văz coșmaru: bătălie dă roți
dă tren, frate! uite-așea să duelau în roțile alea dă nu să mai vedea om cu persoană. în timp ce păsta, pă santinela, lapucă rîsu! pă care încearcă săl sugrume cu o fașă. Pă rîsu, vezi bine. adecă să strângea dă gît su fașa aia? sau cum? cine știe? că acuș nu mai vine mașîna lu bulă, adecă ambulanța, ci salvarea. smurdu. descarceratorii. jandarii, cine știe! că santinela aiurează mai dăparte. cică aude cocoși. după care află că nu mai e țigări. după care, cică, dă fapt, ele era cel treaz șî ăilalți, dormeau tun, cu turela la tîmplă. sforăiau ca dușii? că cică erau toți ferefeniță, înfofoliți în bandaje dă la gât pînăn creștet. pînă la urmă nu mai aflăm nimic. știm doar că santinela pare cam sărită după fix, șî, cu ocazia asta, scrie o poezie. ca cea dă sus. un mianserin iar face bine! lar scuti dă vise poeticești... șî dă recomandate!

aș putea da un răspuns
mai politicos:
cred că se-nmulțesc pe-ascuns,
recte: pe din dos!

mă gândeam la geometria riemanniană în care două paralele se întâlnesc la infinit.

în altă geometrie, teorema asta a lu\' nea ales-bules-thales nu fanckșăn deloc, dar deloc. ghici care!...

dar și mai mare adevăr este că nu-i vina ta, ci a profesorilor care nu te-au învățat la timp, nici gramatică, nici geometrie.
și vii aci să ne plictisești pe noi cu obsesiile tale mărunte, de scrib pârât.
oricum, mersi pt reclamă!
ați auzit, fetelor? sunt bărbat bine. ehe, dacă zice visalon, tre s-o credeți!

visalon își dă bacalaureatul și acuș este la geometria lui thales-bules, bre!

văd că ești încărcată de premii și distincții.
dar poezia ta de față, precum și cealaltă de dinapoi, nu m-a convins deloc. dar deloc.
poate că nu pentru poezie ai fost premiată? ci pentru că nu te găsește nimeni prin labirinturile celea nipone.
sau ce?
dă-mi un fir, pls!

...acilea, da!

primul vers se scrie corect așa:
\"nenea genu-i prins de flamă:\"
scuze!