ciorile

Sus, pe creanga de arin,
Un cioroi cîntă divin
Avea probleme cu măsura,
Căci pierduse partitura.

Nene Cioaca, multe am mai citit io despre ciori, da\' ca ar fi minunate, asta da poezie! Deci peisajul de iarna pe care iti doresti sa-l zugravesti nu e chiar rau, dar avand in vedere ca specialitatea matale sint epigramele, citesti rindurile de mai sus si nici nu stii ce sa faci: sa razi, sa plangi? Apropos ce inseamna \"aniseptice\"?
p.s. am ceva pentru tine aici:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/239886/index.html

Ilin, un poet integru
vede c-un ochi mult mai negru
de cand cioroiu-ntr-o seara
l-a prins cioc in cioc cu-o cioara

p.s.
Vasile e foarte trist
ca de-a lui chelie draga
multe barfe-acum se leaga...
(acel cioroi, un rasist,
a reusit s-o atraga
spre-un cucui de tenta neagra.)

Sus, pe creanga de arin
(Vasile Ilin)

de pe-o creanga de arin
spre o balta cu noroi
a fost zburuit Ilin
de-un foarte gelos cioroi

p.s.
Ilin zis si Pasa
in cuib la cioroi
si-a lasat camasa
si din dinti vre-o doi

Chiar că acest poem ar fi o bună provocare pentru poezia tânără, lirism autentic din piatră seacă!

nenea genu,-i prins de flamă
la poeme ne invită,
dar, la fel ca în epigramă,
umblă cu cioara vopsită!

primul vers se scrie corect așa:
\"nenea genu-i prins de flamă:\"
scuze!

Sus, pe creanga de arin,
Corul croncăne divin,
Că, mai jos, pe altă cracă
La baghetă-i domnul Cioacă.

E primarul cel integru,
Prin pătratele de șah e
Un nebun, acel de negru
Ce citește-n almanahe.