Poezie
mișcarea
1 min lectură·
Mediu
mă-ncântă vântul și îmi place ploaia
și dau la ger obrazul să mi-l ardă
și orice fel de formă fără zgardă
în mine ctește pulsului bătaia
vulcanii eu îi văd ca pe copii
ce-au învățat din guri să sufle gazul
dându-i chibrit spre ciuda și necazul
vecinilor cu visuri argintii
și urletul din piept de avalanșe
e comandat de-un preistoric urs
cu sarcina de-a face iar recurs
la linia zăpezilor pe planșe
iubesc miscarea, forma asta pura
de preschimbat la tot ce e-n hotare
să fie o natură primenită
de-o veșnică venire și plecare
și mă-ngrozesc, pedeapsă, ce cumplită,
unui erou povestea cea ingrată
i-a hărazit, când luândui de pe plită
un lut mustind de fapte și mirose
ca să-l preschimbe, pentru ce ponoase,
dintr-un vârtej în stana cea de piatră
023063
0
Toți aleargă precum trenu\'
Numai eu, mișcat (de Genu)
Am rămas... stană de piatră !