ioan peia

Toamna îmi îneacă sufletul în fum...
Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de funzare.
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,
Tragică beție, moale legănare...

Sîngeră vioara neagră-ntre oglinzi.
Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fără nici o șoaptă. Numai să-mi întinzi
Brațele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcăn, ochii tăi îs puri.
Cîtă desnădejde pașii noștri mînă!
Ca un vînt ce smulge frunza din păduri,
Ca un vînt ce-nvîrte ușa din țîțînă...

Mîine dimineață o să fim străini,
Vei privi tăcută mîine dimineață
Cum prin descărnate frunze, în grădini,
Se rotesc fuioare veștede de ceață...

Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,
Cînd mi-am plîns iubirea destrămată-n toamnă,
Și-ai s-asculți cum cornul vîntului mereu
Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.

Pe cînd eu voi trece sub castani roșcați,
Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,
Și-or să mi se stingă pașii cadențați -
În nisip, scrîșnită, lașă remușcare...

Iată poezia! Cât despre moartea Poetului, ce s-ar mai putea spune? Nu e primul asasinat comis de creierele pătrate. Și, ca un amănunt, am citit undeva că Nichita, Magul! nu a putut să publice atâta vreme cât \"pasărea cu clonț de rubin\" nu îi va fi curmat viața înainte/mergătorului...
Știam lucrurile acestea, dar am recitit, revoltat și trist, totodată...

și picioarele unde le ținea? cumva, sus pe lustră?!!

istaspe spune că în asemena momente, inegalabilă este zicerea...

Poate te-aude nenea Băse,
Să vezi tu, Dane, ce mai fază,
Parcă-l aud: \"Poeții, bă, se
Cam trag din neamul lui...\" (emfază!)

Fie viu, fie defunct,
Scrie foarte clar la DEX:
Nu poți pune \"I\" pe punct
Cu accentul... circumflex! (Ioan Peia), adică tot eu...

Am greșit, mi-adjudec vina,
- Obosit cum sunt și casc! -
Căci accentul cu pricina
Nu e... flex, ci este flasc!

Dacă tace, e un semn,
- Nu expunem amănuntul -
Că nici unul nu e demn
Să-i pună Alinei punctul!

cat timp n-o sa fiu defuct
e credinta mea Ioane
ca la foarte vi icoane
mergi sa pui \"I\"-ul pe puct. (dumitru cioaca-genuneanu)

Fie viu, fie defunct,
Scrie foarte clar la DEX:
Nu poți pune \"I\" pe punct
Cu accentul... circumflex!

Nenea Genu de prin State,
Vrea musai o prospătură
Care... pilda să-i arate
Cea mai vie din scriptură!

Tu, Mahmude, nu-ți fă planul
Să ne iei nouă naiada,
Că nu prea știe Coranul
Precum miss Șeherezada...

Ian te uită la Alina
De ce ne veni aci!
Cică-ar vrea, bătu-o-ar vina,
Să-i punem puctul pe \"i\"!!

Eu sunt foarte păgân, Dane,
Și nu fac, bre, temenele
Pe la orișice icoane
...Dacă n-au pe dracu\'-n ele!

dacă ar fi așa, nu crezi că ar fi un motiv de mândrie pt un bărbat adevărat? ăăă... mai puțin chestia cu budistul, că nu le am cu meditația transdedentală!

Văd o hârcă-ntr-o bulboană
Și mă scutur iute, uh!
Dacă ea este icoană
Atunci eu sunt sf duh!

văd eu că matale ai anumite obsesii induse de nurii cei prea ispititori, de vreme ce te dai așa de mare cavaler al feselor rotunde! ei, nu spun mai mult, că ai în plus ceva vreme față de mine. zic numai că te cam grăbești să dai verdicte din care nu emană cine știe ce înțelepciune. păcat! eu credeam că matale ai criterii, dar sunt nevoit să am îndoieli în privința asta. ce-ai zice dacă ți-aș trimite o \"poezioară\" sibilinică a \"distinsei\" pentru care depui un așa efort avocățesc, ca să afli și matale cum stă treaba, de faptulea!

faaaaaaaaaaaaaaaaaaaain! ești magistral, maestre!

Nu putem face abstracție de istorie când vrem să dovedim că ceea ce s-a întâmplat nu e tocmai în regulă și apoi să facem apel la ea când vrem să venim în sprijimul argumentelor noastre prodomo! Mie mi se pare că ceva scârțâie în raționament. Iarăși, fără supărare, căci mintea mea pune problema în felul acesta, nu am ce-i face și, mărturisesc, nu sunt chiar așa cum pare. Am și eu Dumnezeul meu. Sau nu e voie?

uite, cât pe ce să te iau în serios până începuși să-mi dai citate. păi așa nu ne mai oprim nici la sf așteaptă. ceea ce nu pricep eu e următorul lucru: zici că cei care sunt cu adevărat sfinți se reduc, numărai eu, la vreo 7-8. și ce-or mai fi pe-alături. păi bre, dane, dacă numai atâția găsiși să-mi dai exemplu și îi ignori pe principalii slujitori ai cultelor care, înțelesei, nu sut tocmai demni de rasa care o poartă, atunci aduceți călugării cei virtuoși în biserici iar pe popii ce blasfemici goniți-i cu măturoiul din lăcașul sfânt al Domnului. poate-așa devin și eu practicant fervent, ce zici?

Să nu te superi pe mine! Întreb și eu ca omul nelămurit... Zici tu: \"Un copil credincios nu se va sinucide, nu va ucide pe altul,...\". Dar cei care au plecat în cruciade cu unic scop de a ucide, nu au fost și ei copii care au învățat, din preceptele divine, că nu trebuie să ucizi? Dar cei care au creat Inchiziția, schingiuind și omorând ca sălbaticii oameni nevinovați, nu au fost și ei, la rândul lor, copii cucernici la vremea lor? Dar cei care au înecat Sena în sânge în noaptea de 15 august 1572, nu au fost și ei copilași nevinovați, hrăniți la țâța creștină? Și, Dumnezeule! nu erau puțini ca să îi acuzi de panblasefmie!
Eu întreb, ca să mă luminez: când, de fapt, este un om cu frica lui dumnezeu, cu adevărat creștin? Când spune: \"Crede și nu cerceta?\" sau când strigă în gura mare: \"Jos ateii! La moarte cu ei!!!\"?

fără să vreau să supăr pe nimeni, că știu că e un subiect suprasensibil, aș vreau să știu, totuși: pun sau nu pun icoane pe pereți? că mă nevrozez rău de tot! până acum le-am urcat și le-am dat jos de nu știu câte ori. am făcut chiar și o statistică. dar procentele joacă sensibil în jurul lui fifty-fifty. așa încât până la urmă o să fiu nevoit să procedez precum comandantul cela din biblie, - nu-i mai țin minte numele - care, într-o luptă sfântă cu dușmanii de clasă, ori de câte ori ridica brațele spre cer îi caftea pe inimici de le cânta coliva-n piept, și de câte ori le scobora, o lua-n barbă. așa încât a fost nevoit, pentru a beneficia definitiv de favoruile divine și a-i căsăpi pe necredincioși, să-și priponească mâinile-n văzduhuri. acu, ce să zic, eu nu pot să mi le priponesc decât de lustră, da\' tare mi-i teamă să nu dea voltaicul peste mine și să mă trântească la pământ. așa încât sunt nevoit să aștept numărătoarea finală. ca să iau o hotărâre înțeleaptă și cucernică.

murim în permanență, împotmoliți în minunea noastră de viață.