Ioan-Mircea Popovici

Iti dai seama ce bucurie pe gradinar sa citeasca asta:

dintre toate fructul cel mai copt
e pântecul tău cu mine cu tot

Este ceva ce intrece proprietatile de reflexivitate...
O mica scapare: închide=inchid

si o deschidere:

copiii noștri apa nisipul
moartea viața și timpul

zilele astea am mers pe jos cu biletele de autobuz in buzunar... astazi urc ca-i un autobuz al carui numar imi aduce aminte de numarul 17 de pe Stradela Vantului... (vorba Mariei Neumann, inteleptului ii este destul... 51=3x17)

proaspăt un pod
pentru
cuvânt

mi-ai desenat un pod
în tuș
călimară și peniță
apăsat la capete

lasa povestea asta fara capete sa curga in clepsidra din fereastra si lumina te va imbata de bucurie... lasa sa fie si astfel de betie, ca vine Sfanta Marie si-i loc de Curat, Adevar, Bucurie si Prietenie...

Ce-ai zis aici curge dintr-un izvor pietruit cu adevar, credinta si-un pic de invelis nostalgic. Am vazut scoicile tale si le-am asezat ca un tunulet cu scara dubla. Peste coronita ta cu flori de vara, asez un pumn de scoici cu vise... de la bobul de mustar porneste totul... el este centrul bilei care se rostogoleste pe scara vietii...

scară în sus și în jos a lumilor
bobului de muștar

Sfârșitul e un adevăr de flașnetă
cu memorii trezite în torsul invers
al mersului
nașterii pe rug

căreia bătătorite erele
îi netezesc calea Luminii
fiecare lacrimă să primească
un nume

Cand era student la matematica, in Timisoara, actualul regizor, Ioan Carmazan dorea sa faca un film cu Eminezcu. Un astfel de gand il avea si vecinul meu de atunci, Iosif Costinas (cel care disparuse o perioada intr-un mod misterios... Doru Braia poate stie mai multe). Intre cele doua intentii s-au pierdut atatea.... Daca un suflet costa cat toata omenirea, cat poate sa coste Eminescu? Cunosc un pictor care recita zilnic din Eminezcu 5 ore pe zi. Poezia recitata de pictorul Ionel Matasareanu se zice ca a tinut in balanta restul poeziei citita de ziua revistei Tomis...

Desi ce-mi zici se termina ca un text din noua sectie de propaganda securisto-comunista: ce faceti dumneavoastra aicea, Domnule (P), nu este bine, restul scrisorii este OK. Sigur ca eram mai fericit sa vad si exemplificarile. Daca nu vin, inseamna ca pe Scara lui Escher exista capcane. Daca vin insa, ramane sa vad pe unde au slabit nodurile lui Ragno si pe unde a falsat Zeriab. Am mare incredere in acesti doi gemeni. Martori imi sunt gemenii de la inceputul Peninsulei Tomisului (cei doi alaptati de lupoaica). Se zice ca si eu am fost alaptat de-o catea si de aceea cantecul din Peninsula (vezi si Cantecul cartierului) este colorat de-un latrat de caine...

Imi place sa dau raspunsuri imediate si-n ele sa nu parasesc tarmul pe care incepuse jocul de sah cu hazardul. Sigur Ioana ca raspunsul acesta venea bine intre ce-mi zici tu si ce-mi zicea Domnul Petrut Parvescu. Ai prins bine. Am ramas si eu uimit de paradoxul acesta al plasei in care ochurile plasei si nodurile fac un joc secund... si pestele se prinde-n ochiuri... si daca lipsesc nodurile, ochiurile noi sunt de fapt rupturi... ori deformari... sigur ca-s multe de spus... dar le vedem daca Tympul ne lasa sa-i facem o casa. deocamdata este inca mult zid, multa padure si marea si departarea ne ajuta si ele intr-un ritm pe care-l impune Scara dubla care inca nu-si recunoaste partile din scara pe care o stia ea la Escher. Eu alergasem pe Scara lui Escher o vreme... acum, scara asta dubla-i un pic diferita...

... o izbitura de vant, si-un flux de lumina trantira-n fereastra mea. ma uit la umbra de pe ceasul solar si vad coincidentele, stimate Domnule (PP). si eu lasasem un semnal in ziarul cu \"chestionarul imaginar\"... sa fie un punct in plus pe zar... si-n total sa fie 22, cum ii place-n poetica ei nepoatei Pictorului... ne vom iprieteni... am vazut semnatura... aduce-n nerv cu ce-mi place...

S-a facut un cerc din punctul ce-l luai din dunga zarii, dilatand in treiul care creste-n usa asteptarii. Unul inalbind cu clorul, bila data-n rostogol. Altul curatind izvorul ce se naste dintr-un gol. Iar tu, mester, ca zidarul, incifrand tot zidul alb, il intinzi pe tabla vietii imblanzind orice hazard...

ca sa nu ma dezmint, fac turnul din scoicile tale:

Am imprimat palmele în tencuială,
Pentru când vor deschide fereastra.
Când a căzut valul am cules un melc de spumă.
Stivuiesc solzii norului-
Devorat de privire;
Am încuiat apa verde în ceainic
Și acum stau cu un bolovan în cămașă,
Nu știu unde să îl așez.

Te-ai uitat intr-o oglinda si-ai vazut trecand licorna? Ai trecut sub semnatura, coltul indoit si ciorna. Si acum cand din oglinda a iesit un pescarus, ii fac scara din nuiele si-o proptesc intr-un urcus...

Sub norul tau de nume, acum e-un camp de maci. Pe treptele cantarii, marturisirea ta:

\"mi-au sculptat rochie de mireasă
din iederă
și m-au logodit cu un poem
ce fericire adierea asta....\"

este inceputul unei impliniri. Ti-e tot mai vie treapta ce a iesit din scrum...

aici e o lume sub palaria unui radical. 32 de ferestre-Dana, o fereastra, ca o unitate imaginara, Zabet. Restul este intre, care-i alta poveste, ca un spatiu de operatori compacti si pozitivi factorizabili (cu domeniul de definitie in trecut si multimea valorilor in 2008...) da elian, comentariu de matematicar. am argumentele tinute-n marsupiul unui cangur gasit in Piata Ovidiu...

Nu vreau sa zic cifrat, inchis, ori hazardat. In cuvinte putine este precum in tehnicile in care, ca sa incapa totul se arhivaza-n pliuri si-n clase de echivalenta in care Eu, Tu, El, Ea, Noi, Ei, Ele se misca-n spirala apofatic-catafatic ca pe-o banda cu o singura fata. Acel da si nu in impacare ori il faci cu un obiect magic care-n povestea asta se numeste Tridentul imposibil, ori te lasi in magia caderii libere si poate ai sansa planarii, ori a apei adanci. De aici, in chei majore, pe carari universale se ajunge in povestea valului ce n-are mare. Si din marea care canta se porneste-un pic de vant, spargand valul de o stanca-n paradoxul altui cant. Si asa cand calaretul strabatuse un desert, de pe-o duna, o naluca... iar se face o mutare, fara caroiaj de joc... si iubirea care naste dualitatea precum dualitatea care naste iubirea... alt joc secund in desert fecund pentru cei care nu iau pastile ca sa-si potoleasca setea (trimitere la fantana amicului nostru care plecase de pe planeta sa ca se certase cu floarea cu spini). Asta-i doar o fereastra deschisa spre plaja cu suflet pe care... intelegi ca-i lunga calea-n mostenirea unei clipe...

Rimele se canta-n mine. Eu le las sa-si faca jocul. Din hazard iau doar norocul. Pana fructul este copt, taina lui o tin in opt... sapte-i pregateste haina, zaru-i joaca-n feste faima... evident, e doar o gluma, ca un val nascut din suma (mai tarziu va fi din spuma)... si-i din suma integrala, serpuind intr-o cetate... vara, cand zidurile Histriei sunt pline de ierburi inalte care sprijina cerul, cantecul si latratul fac nodurile pe care n-am apucat sa le pictez inca pe trupul de violoncel... de la suma integrala e cale pana la limita sa... fara cantec, desertul arde... alte chei, alt portativ...

Poezia asta merita mai multe lucruri. Recunoasterea ca-i buna, cu o stea (de mare, o ai de la mine), recunoasterea ca titlul este pus sa creezi paradoxul si-un pic de tensiune cu cel care... si acest \"daca\" merita continuat schimband intrebarea, sa fie bine.

Asa e Maria. Cate ceva din ce spui. In cantecul pe care-l percepi tu lipsesc accentele, lipseste durata si ce-i mai grav, lipsesc interpretartile notelor de pe portativ. Fara interpretare, nu poate fi chemare, strigare sau valoare de scara muzicala...

E-n miezul de poveste un plin de altceva, cand vine Pasadia cu pasi desculti pe stea. Ca Micul Print, cu floarea si oaia din cutie, asa e si povestea, cu ce va fi sa fie. Pe fiecare treapta din scara de desert, eu las cate-o samanta din ce iubesc sau iert... din varful ratacirii se vede o lumina... eu stiu ca-n dor speranta-i o vina fara vina...

De aici e doar tacere si e cant de univers. Se intorc intre cuvinte tonurile unui vers. Iar in rest desertaciune si dureri amagitoare. Semnul tau e al cantarii ce atinge dunga zarii... Multumiri. A fost frumos si drumul intre exista. Intre a fi si a nu fi se afla infinitatea de posibile interpretari...

îmi aprind țigara pe corzile vocale
și începând de aici nu mai există
cuvinte

fac un pas. și încă unul.
stau..............................apoi merg mai departe

sunt un miriapod cu un miliard de perspective
doar că drumurile duc în același punct.

sunt singur în plomba lui dumnezeu.
el sparge în continuare
semințe.



înainte de sărut
mi-am spălat gura cu o rugăciune

îmi aprind țigara pe corzile vocale
și începând de aici nu mai există
cuvinte

sa-ti zic una din Cartea Intelepciunii. Nu judeca pentru a nu fi judecat. Pai asta-i cautarea, sa fim intelesi? Ce treaba avem noi cu a ne face intelesi alta decat aceea sa fim noi insine. Asa cum suntem si nu cum ne vor altii. Aici este spargerea targului in doua sau chiar trei cete... si noi, singuri intre si deasupra noastra un cer nou...

disonantele tin de-o alta armonie... si daca era o armonie comuna era altceva... tu stii ca azi e Sarbatoarea de pe Munte... vezi ce faci cu fulgerul care brazdeaza cerul... Jazzul n-ar mai fi jazz daca n-ar exista disonante, ruperi de ritm, asteptare, spargeri si toata avalansa de intamplari ale caror motive vin pe-o alta carare...

Esti pe unde trebuie. Ai faza cea mai buna. Amplitudinea si intervalul apasa bine intre constante. Perfecta armonie pentru Andante. Paradoxal, acesta oricat de lent ar fi, ramane tot exploziv.

Secventa asta are ouale filozofului in capul poetului (este o trimitere la un desen al lui Sorin Ilfoveanu din perioada Levantului si-a introspectiei bizantine... mergea si fara precizarea asta. Tu doar sa ma crezi ca-i asa cum iti zic. Ca am cultivat un desert de demonstratii, am gasit locul aici unde este asa cum zic... eu sunt cel care zice... si nimic mai mult... fara ecouri, fara prea multe argumente... este suficient ca zic... nu-i mai mult decat nimic?)

Si acum ar fi buna o paralela... tu stii, ca doar simti. Esti precum era amicul meu Mihai-Mircea Ciobanu cand a scris Estetica mortii... nu ca tematica si nuante ci ca vana, ca stare si disperare... da-i tare-n descatusare. nu esti tu Gura de aur, dar stii sa fii mereu Intre... cum ii sta bine Poetului...

Vezi ca-n albul acela lasat gol ai gasit ceva? Te-ai uita vreodata, si daca da, te-ai uitat dimineata pe Zidul Alb? Frumoase jumataci inegale... mainile inegale, textul si partea finala... nu esti departe de ce cauti... cei care se aud sunt toti foarte aproape...

Si tu, cea care te trezesti cu patura cadrilata furata de jucatorul de sah, te invelesti cu mirosul ingerului diminetii si mai visezi un pic

\"... un fel de întâmplare cu tine
un accident astral
un miracol
o roată
o aripă
orice ar putea să explice viața aceasta\"