Ioan-Mircea Popovici
Verificat@ioan-mircea-popovici
„între minus Infinit și plus Infinit o dunga albastra”
1971: Licențiat în matematici - Analiza matematică, Universitatea Timișoara. 1987: Doctorat in matematici, Specialitatea: Spații ordonate cu teza "Clase de spații liniare dirijate topologice." 1980-2006: Cărți și articole în domeniul problemelor de Echilibre economice, Teoria punctelor fixe, Teoria operatorilor pozitivi și compacți, Spatii liniare dirijate cu proprietăți speciale (mai generale…
Mai spre începuturi
http://www.ziare.com/ziare-iasi/stiri-actualitate/miron-pompiliu-scriitor-si-folclorist-5540359
și nu numai
http://crispedia.ro/dezvoltarea-culturii-romanesti-perioada-1848-1918/
Bună credință și bogată sporire! Yannelis
Pe textul:
„Influența tradițiilor și a obiceiurilor populare în poezia creștină. Zona Călan" de Daniel Lăcătuș
"se face condens
nimeni nu știe de unde
atâta ploaie
atâta subsol
atâta despuiere
doare
doare urma fluturelui care a tot încercat să iasă și
aripile
aripile cu mucegai
tabloul văzut cândva într-o colecție impresionistă
(nici nu mai știu cine era autorul...)
azi e aici
în subsolul nostru comun și
ne ținem de mână..."
Pe textul:
„subsoluri" de Daniela Luminita Teleoaca
cu săgeata-i de umor
trage până-n RodadoR
azi pe Dig
mâine pe Plajă
până se trezeșe-n vrajă
cu uiaga de pețit
Pețitor de zile mari
pentru cei mai răi hoinari
Maria din Montreal
ca și Domnul Radical
a încălecat pe cal
și-a ajuns să strângă-n bal
Noul Val cu 5 poeți
din Orașul cu Nămeți
și-ar mai fi loc de culoare
daruri multe Anul are
despre bucuria de a dărui
https://www.youtube.com/watch?v=Ewqkhz9ptx4
în Culoare, Prietenie și Valoare
după modelul lui Alexis
Sloterius și Zelkanu
clipa lungă face anul
portativul s-a umplut de cântec
gerul și flerul au înghețat marea
cât cuprinde zarea...
nu departe de Casino
echipajele lui Hristu Caricaturistu
au făcut omul de zăpadă
s-au adunat ciorile și pescărușii să vadă
după cum au zis
cei cinci
Pe textul:
„Raftul lui Picasso" de Ioan-Mircea Popovici
un munte, o poveste și-o mare
cu Niciodată și Întotdeauna
îngemănate de Uneori
liantul care face totul posibil
așa cum făcea la început
Tridentul Imposibil
pentru "echipajele mele interactive"
(dai de el pe undeva
la începuturile scărilor mele)
Ceasul și Cupa lui Pitagora
fac legătura între "numerele pitagoreice"
și Orele Peninsulare
legătura aceasta făcuse ca
Yann să devină Yannelis
spre disperarea matematicarilor
care începuseră să mă confunde
cu Grecul Yannelis
și pe Ponna și Dorruța
să le confunde cu Dorra
cea mai norocoasă
mai iubitoare
și mai fericită mamă
Dorruța zice să o las să mai viseze un pic
Pe textul:
„Ceasul lui Pitagora" de Ioan-Mircea Popovici
ai aicea Anul Magic
care-n ciurul cu pricina
s-au impiedicat de vina
lui vecina
Aristotel cu Eratostene
Pitagora cu Demostene
mi-au venit cu lemele si dilemele anului
prima dilema
al catelea numar prim este 2017
calul meu glumeste cu mine
si zice:
foloseste-te de tabelele de logaritmi
tablele nautice
si matricial
nu uita saua la cal
http://www.numere-prime.ro/numerele_prime_pana_la_10000.php?lang=ro
nu spun rezultatul
ca pana acum
am primit
tot felul de erori
cu o mie si una de sfori
ca la teatrul de papusi
cu multe usi
si matusi
de urat am mai ura
dar mi-e ca vom insera
si-am cazut intr-o dilema
fara schema
asa-mi place mie vorba epistolarului
daca tie iti place Epistolistul cu dileme
fie si asa!
Pe textul:
„La mulți ani, 2017!" de Eugenia Reiter
Recomandatsă le fie ușor colindătorilor
să se oprească-n ogradă
și să le colinde
pe toate deodată
de jos
până sus
chiar n-aș vrea multe să spun
în pagina ce-o adun
fac semn pe Paralaxa
cu punctul de pe axa
din care doar Credința
te ține în colind
din ținte deșirate
tu zici:
Matei 7, Luca 7, Alexis7
și eu înțeleg:
“Că oricine cere, ia; cel care caută, află; celui care bate, i se va deschide”
din coordonatele Matei (7,8), din Luca (7, 41) si din Alexis, capitolul 7
îmi aduc bine aminte povestea unei picături de apă din mijlocul oceanului
“pe o scară de păreri...
în ceasul ăstei clipe, pe dunga de azur
spre capătul cărării, din țintă furi un șnur
și deșirând albastrul din dens și prin părere
aduni un ghem de vise, de noduri și durere
din ținte deșirate în care ai crezut
reduci din amnezie și-o iei de la-nceput
în zidul alb cu pietre, cu scoici și cu tăceri
tu vezi unde e ușa și treci din azi în ieri”
Mă luasem după Călăuză. Am început cu Adorația Magilor. Restul a venit de la sine.
“de sub albul zăpezii
urmele sunt peste tot”
Pe textul:
„Ceasul lui Pitagora" de Ioan-Mircea Popovici
Selectez câteva, spre exemplificare. Că așa-mi vine astăzi. Zic și exemplific.
"Am crescut într-un panteon plin cu monumente vii ale responsabilității: părinții, bunicii, mătușile, unchii; ei nu au fugit niciodată..."
"Pentru a cunoaște până la intimitate leagănul naturii, ies furișându-mă din pensiune și urc coasta unui deal pe o potecă tăiată de capre..."
"Mi-ar fi plăcut să visez un colț de plajă, într-un golf mărginit de stânci albe, la ora la care luna se înalță din mare și fantomele noastre imortale scăldându-se în coridorul luminat ce se întinde până la orizont. Mi-ar fi plăcut să visez ceva ce nu există și nu poate dura, pentru a știi în adâncul visului că este un vis și pentru a refuza să mai ies din el."
"
La destinație nu mă așteaptă nimic în afară părerii de rău că am ajuns..."
Pe textul:
„Uroborus sau Călătoria" de Cristian Vasiliu
Recomandatde viață amară
exact precum un
"blues pentru țară"
in care
titlul este refren
"are sau nu are timp iarba se ocupă de cai"
si textul
"știu o țară
cu oameni
ușor indolenți
cu mîinile prinse
în două găleți
cară și nu știi ce cară
spun că viața amară"
exemplificare
de aici
de la mare
https://www.youtube.com/watch?v=6L6sGd0R6FI
Pe textul:
„are sau nu are timp iarba se ocupă de cai" de Vasile Mihalache
seară de seară
și-mi spuneam:
- Nu te grăbi, Christofor. Îți aduci aminte?
- Da; îmi aduc aminte, că atunci când niște șerpași au fost întrebați "de ce nu merg mai repede" au răspuns: "Ne-ar rămâne sufletul în urmă" !
Așa și eu, precum șerpașii, rămân un pic în urma poveștii. Mergând pe “Sindromul Trei”, trimiterile la Romani 5:5 și Solomon 11:26 le-aș completa cu Miere și scrum pe Punctul de la Infinit.
Pe textul:
„ Oglinda căutătorului de apă" de Ioan-Mircea Popovici
(Arcade Pontice și Ultramarine între Aula Gavrilă Rican a Universității Maritime din Constanța și Aula Magna a Universității din Oradea).
Pe textul:
„Premiile revistei Familia, 2016" de Teodor Dume
Cu prietenie,
să fie!
ymp
(PS): sunt curios cum vei drege busuiocul...
Pe textul:
„Selfie" de Dan Norea
ca după o renuțare
și-un exercițiu de uitare
pe cheiul Tympului
unde-i ancorat Bricul Mircea
cad castenele
pe capota mașinilor trase la scară
declanșând alarma
peste muzica din cabină
https://www.youtube.com/watch?v=cgk9vJREiDg
"nicio cărare nu și-a clintit înțelesurile,
direcția bună are sens interzis pentru iluzii"
Pe textul:
„Despre cele ce sunt" de George Pașa
Recomandatrătăcind între tăceri
intră-n horă cu Cuvântul
rotunjind un azi de ieri
“din stânga livezilor de cireși și meri
undeva în fundal este școala
pe care nu știu dacă am iubit-o sau nu
dar sigur mi-a fost frică
de oamenii aceia înalți
sau pitici cu priviri crunte
mai mult femei”
“cumpăr o roată
pe roată las lutul
cu palmele obosite de sensuri
modelez înfrigurată”
„nu știu de ce bărbații întind brațele
și învelesc puii de om în lumină
nu știu de ce
femeile încropesc altarele fricii
crezând că...
dar las asta pentru altă săritură
în grădinile anotimpurilor”
stoluri de gânduri
se formează între rânduri
pe insula de pelicani
și cormorani
pe care-au apărut funigeii
după care aleargă cățeii
speriind iepurii
și popândăii...
Pe textul:
„în cheia s(t)ol" de Bejliu Anne-Marie
din gustul poveștii
cu pilde
cu înțelepciune
cu nostalgie
și amărăciue
la început
Amintirea... a fost o ghindă
apoi s-a făcut stejar
"îmi spunea mama...
poartă-te frumos cu frații tăi
îmi spunea într-un vis
ia seama la lucrurile care
pot să ucidă..."
Pe textul:
„îmi spunea mama" de Teodor Dume
după cutremurul de azi noapte
oamenii își dau cu părerea
că a fost un cutremur de "șase"
alții că nu
unii spun mai mult
alții mai puțin
"numai el
...blândul călugăr
stă la masă
cu puiul de corb"
toate se întâmplă paradoxal
oamenii sunt frumoși
când au lumină proprie
la jertfelnicie
nu se poate ajunge
întâmplător
Pe textul:
„în cheia s(t)ol" de Bejliu Anne-Marie
precum popândăii prin livada cu pruni
Ce rost ar avea să mă întreb:
cum de-a trecut o lună
și nimeni n-a văzut minunea!?
"avem nevoie de o coloană sonoră
avem nevoie de un sunet de fundal
care să scuture zăpada de la streșini
care să ne facă să închidem ochii"
"în momentul în care tu nu ești în camera asta
și în care mă gândesc că ai putea fi..."
Pe textul:
„povestea unui moment" de Adam Rares-Andrei
RecomandatImi apare de pe mare câte un student și la sfârțitul mesajului îmi așterne "mulțumiri anticipate". Și-n răspunsul meu îi aduc aminte de onestitate, de muncă și de adevăr...
Au venit ploile de toamnă.
S-au desfundat șanțurile. S-au dus la vale toate gunoaiele.
Trei trepte albastre. Ia și tu din ele câteva pietre și aruncă în mine.
Trei castane și... Aici au venit ele, ferestrele. Nici nu știu cum au apărut așa, ca din senin...
Pe textul:
„Primul om pe care-l întâlnesc" de Ioan-Mircea Popovici
Gustul pentru artă, pentru literatură, pentru istorie, și nu-n ultimul rând, gustul vieții, cine să le mai cultive? La ordinea zilei: mizerie, corupție, violență. Până acum am cultivat nodurile, conexiunile și inflexiunile matematice și literare, mergând constructiv, din aproape-n aproape, păstrând echilibrul între real și imaginar.
Prin „Cartea Cuibului”, cum îi voi spune, scurtând titlul, fac trecerea spre confluețele literare și istorice. De la o pagină de istorie
http://atelier.liternet.ro/articol/7049/George-Pavel-Vuza/Insemnarile-unui-procuror.html
până la o pagină de literatură
http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1474390877.html
Simfonia Destinului... Aici am dat de lucru și tinerilor istorici care doresc să cerceteze arhivele și să-și facă un doctorat, prin muncă stăruitoare și folositoare aflării Adevărului, cât și celor care au norocul prieteniilor literare.
Pe textul:
„Cuib de păsări spin, cuib de jocuri nejucate" de Ioan-Mircea Popovici
Recomandatcu sloterisme, zelkanisme și alexisme
între singularități
după Myrko-poeme
era vorba de-un strigăt
pe peronul Gării de Nord
îl aud și acum
și-mi aduc aminte
tot ce-a urmat
în conexiune
și inflexiune pozitivă cu
“în clipa în care
ca o femeie la naștere
Dorra a țipat un aaaaaa”
Pe textul:
„Dorra a început să vorbească" de Ioan-Mircea Popovici
conexiunile, inflexiunile
și mai ales accentul
pe modulațiile algebrico-topologice
cu caracterele ordonate
pe portativ
așa cum se vede
in baza tabloului
cu primele patru note
din Simfonia Destinului
după cum spuneam cândva-undeva
din perioada Chipului și-a Cuvântului
de pe vremea lui Isihie
dinspre Frăsinei cărare
și călare pe măgar
înspre Histria
precum o făcea Hogaș
prin Munții Neamțului
călare pe Pisicuța
m-am trezit cu un zar
din fericitul dar
atunci am început să desenez
și să pictez în cuvinte
mi se întâmplase să desenez
un pat cu picioare înalte
cum erau paturile acelea
cu picioare de fier
îmbrăcate-n auriu de alamă
și din memorie
am desenat
o femeie care stătea pe pat
cu picioarele atârnate
și-am zis
lipsește ceva-n povestea aceasta
și-am pus de la mine
o bilă oprită la piciorul patului
și plopii de la Cheile Dobrogei
la început de încărunțire
ceea ce se vede aici
Pe textul:
„ nici nu putea fi altfel" de Ioan-Mircea Popovici
