Ioan-Mircea Popovici
Verificat@ioan-mircea-popovici
„între minus Infinit și plus Infinit o dunga albastra”
1971: Licențiat în matematici - Analiza matematică, Universitatea Timișoara. 1987: Doctorat in matematici, Specialitatea: Spații ordonate cu teza "Clase de spații liniare dirijate topologice." 1980-2006: Cărți și articole în domeniul problemelor de Echilibre economice, Teoria punctelor fixe, Teoria operatorilor pozitivi și compacți, Spatii liniare dirijate cu proprietăți speciale (mai generale…
Şi să scriu poezie"
Dintr-o clipă lungă
Dintr-un început
Să vezi şi să nu crezi
Ce de minuni găseşti într-un cuvânt
Pe care-l laşi să lucreze după toată puterea lui
Dintr-o idee, care nu-i altceva decât un gând dus până la capăt
O problemă de viaţă
Pe care o rezolvi cu puterea iubirii
Şi tainele firii
În care intră şi ies puii puterilor
Pe care-i creşti având grijă să te bucuri
De sufletul, de spiritul şi de trupul tău
Pe textul:
„Manechinul" de Ioan-Mircea Popovici
Care lasă să se vadă raya lunii spre izvor
Unde, un izvor de gânduri, curge-n apă cristalină
O poveste de iubire-n adevărul din dălbină
Las un semn de pus în ramă
La Icoana Cincizecimii
Lângă frunzele de nuc
"Epifenomene prin retine pătrund
Adânc în suflet să discearnă abis
De-nțelesuri cu sonuri pe prund
Liniștind vreun visat paradis…"
"Viclenia rațiunii transformă
Arta în economie de piață…
Sunt realist sau suprarealist
Și mă consum… ca un artist."
Pe textul:
„Con-summum" de Constantin Enianu
Mulţumesc pentru semnul tău bun.
Aşa este cum spui. Pare că nu se mai opreşte.
Mai mult, nu doar că pare, dar chiar
Nu se mai opreşte, întrucât
Păsările dadaiste şi-au făcut cuib
Pe hornul casei cu iederă...
Pe textul:
„În Albastru de Alexandru şi Matei" de Ioan-Mircea Popovici
Bijutierului de Paşadine,
Pentru bijuteria „Paşadină paşadinei”
În drum spre Paşadină m-am oprit
Pe acoperişul lumii
La o cafea cu mesagerii şi cu îngerii
Cei care fac muzica stelelor
Să ajungă la noi în sufet
Am citit poema cu vocea ta
Când ai spus: “În rama ta”
Mi-am adus aminte de
Rama de la mama
Şi de toată bogăţia de imagini
Cu ramă şi fără ramă
Vorba aceea: povestea este la început...
Pe textul:
„Pașadină pașadinei" de George Pașa
„Te-am deschis ca pe-o cutie cu vechi bilețele și flori presate –
cu grijă, să nu te rup –
te-am recitit, ți-am căutat urma de parfum
și m-am acoperit cu culorile tale pălite.
Ți-am făcut un nou loc în mine,
un spațiu unde poți exista ca o pasăre liberă –
să pleci acolo unde găsești soare și hrană,”
Pe textul:
„Amintire" de Caragata Cristiana Oana
Că veni vorba de “Ochi cum nu are oricine”
Zâmbesc, deci exist, spunea cineva
Nu spun cine, dar zâmbesc
Şi-mi aminesc
Ce mi s-a întâmplat într-o seară
La Dunăre, la ora apusului, în august
Făceam baie, nu departe de-o barcă cu patru pescăriţe
Privirile li s-au încrucişat, o clipă, cu privirea mea
Destul cât să mă trezesc fermecat
Şi, pe negândite, deocheat
Străfulgerat, m-am trezit cu o mare durere de cap
Noroc în Doamna Elena, care mi-a cântat un descântec
Care, ca prin farmec, mi-a luat tot răul cu mâna
Pe textul:
„ce mă faci să fiu" de Andreea Moldovan
“toată dragostea asta
este doar în capul meu”
De la sâmburi de suflet ţi se trag toate
Impulsivă, ca un copil
Alergi de colo-colo
Scrii versuri, povesteşti, râzi
Dacă vrei să desenezi, desenezi
Desenezi căsuţe crescute din iubire
Faci portrete din amintire
Tu ştii că „iubirea-i o bestie cu suflet bun”
„ești în mine fără să vreau
și fără ca tu să știi ce ești...”
„în spatele tău
a rămas doar artă
și eu...”
Pe textul:
„ce mă faci să fiu" de Andreea Moldovan
Şi-o stea cu scintilaţii
Ca toate stelele
Ar fi bine să numerotaţi reflecţiile
Pentru a face mai uşor referire la ele
Mi-au plăcut toate
Dar cele mai apropiate de limită
Mi-au părut acestea:
"În viață, fixează-ți obiective intangibile"
"Fiecare sclav are stăpânul pe care îl merită."
"Amintirea unui om inteligent alină mai mult decât prezența unui prost"
Pe textul:
„Miere și pelin (6)" de Goea Maria Daniela
Cu Icar care a zburat prea aproape de soare
Cu Sisif care rostogoleşte spre vârf bolovanul
Sau să trec peninsular prin istmul lui Sinis
Să culeg nişte pietriş, să-l folosesc la mozaic
Fără să mai zic nimic
Mă opresc la mozaic
Pe care Cristina-Monica
L-a făcut iconostas...
"mă priveam în oglindă și mă vedeam fetiță,
și mă vedeam bătrână și din ce în ce mai iute
cântau lăutarii ciuleandra"
"poate și tu erai el sau oricare dintre noi,
îndreptățiți să urcăm povara sacră
sau sfera grea a lumii, precum scarabeul egiptean -
poate că om înseamnă să fii de toate,
femeie sau bărbat,
să fii compozitor sau pianist, dirijor sau corist,
să fii mare, să fii mic, să fii ce-ai fost și ce vei fi în clipa de acum"
"încă scârțâie osia lunii, prinsă de prispa casei bătrânești,
prin trupul mic al ultimului greier"
Pe textul:
„Mitologice" de Cristina-Monica Moldoveanu
Dar, m-a atras un arţar
Cu poveştile mai adevărate ca zborul
"mai am de făcut
un singur drum
unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe"
Pe textul:
„față în față cu mine" de Teodor Dume
las cea mai frumoasă poezie de dragoste
să pulseze în aerul rarefiat,
acolo unde numai îngerul poate să înțeleagă "
"iubirea nu are nevoie de vreun alfabet,
că este cea mai înțeleaptă analfabetă,
o plictisește scrisul tremurat al vreunui june poet,
vorbele târâte prin miere și scrum
ale vreunui bard întârziat în ipocrizie."
Între scrisorile de mai, pe zmeul de hârtie,
O stea străluceşte-n întuneric
Pe textul:
„Din izolarea mea" de George Pașa
Scrisorile de 6, 10, 14, 28 şi 30 mai
Sunt cele mai speciale
Ce spui tu aici, în scrisoarea de 14 mai
Deschide o perspectivă demnă de-un viitorul unui roman
„Am fumat foarte mult o perioadă.
Te-am desenat, te-am pus în versuri,
și te-am și vizitat de câteva ori –
în drum spre tine furam corcodușe verzi din copacii de la marginea gardurilor.
Te-am visat.
Am vorbit cu tine-n gând și te-am întrebat ce mai faci.
M-am îndrăgostit.
Am privit anotimpurile cum se scurg de la geam.
Am plâns.
Am vorbit despre tine adesea.”
Vorba aceea: “Holdele-s multe, secerători puţini…”
Pe textul:
„Azi e 14 mai" de Caragata Cristiana Oana
RecomandatÎn care să descopăr o pagină de pandemie
Tocmai acum când, la aceeaşi dată de mai
Am dat şi eu drumul la cai
La o herghelie salbatică
Şi fără restricţii...
"E complicat să mă ascund după
O mască sub care nu pot să respir...
Mă mânâncă nasul...
Să mă scarpin?
Asta înseamnă că mănușile de plastic
Sub care transpir puternic
Îmi vor atinge fața asta poetică,"
Pe textul:
„fard" de bianca marcovici
Pe textul:
„Horia Roman Patapievici: Comunismul și nazismul nu au fost doar sisteme politice, ele au fost adevărate religii politice" de serban georgescu
RecomandatSă nu mai sară la vecini
Să vadă de ograda sa
Cu raţa ce se crede-o stea
Pe textul:
„Adam către Eva" de Sorin Olariu
Din zâmbetu-i aşa frumos
Balaţa trage tot mai jos
Cotu-i s-atinge de costiţă
Făcându-mi luna lubeniță
Pe textul:
„Schimbarea orei la sat" de Sorin Olariu
Pe textul:
„Horia Roman Patapievici: Comunismul și nazismul nu au fost doar sisteme politice, ele au fost adevărate religii politice" de serban georgescu
Recomandat“Aştept o renaştere spirituală nu numai în România, ci şi în întreaga Europă. Legile şi convenţiile nu sunt destul ca oamenii să renunţe la violenţă. La violenţă oamenii ajung pentru că duc o viaţă tulbure, agitată, fără puncte de orientare.
Am văzut că oamenii nu mai ştiu să discute. Ori se închid în tăcerea lor, ori se ceartă.
Eu ştiu că de nimic nu s-au temut comuniştii mai mult decât de credinţa oamenilor în Hristos. Ei înţelegeau mai bine decât toţi că un om credincios este un rob mai puţin. Dacă ei au propovăduit ateismul, a fost pentru că numai aşa puteau să scoată pe oameni de sub cea mai puternică protecţie.”
Vorba aceea: ”Perveristățile sunt redenumite 'parafilii' și astfel devin acceptabile”...
Pe textul:
„Horia Roman Patapievici: Comunismul și nazismul nu au fost doar sisteme politice, ele au fost adevărate religii politice" de serban georgescu
Recomandatşi am citit, cu Nache Mamier Angela, poezie.
“viața posibiă a visătoarei ce sunt
crește-n tulpini netede aurii
.........................
vă dezvălui sentimente emoții
rațiunea demnă terestră de-a fi
nesfârșit de vie
să nu-mi mai sfâșie gândul
vina feroce
de-a mă umili-răstigni”
Îi spuneam atunci că: e nevoie de citire și recitire, la o anumită distanță, într-o lumină potrivită. Nimic nu-i lăsat la întâmplare. Perle la tot pasul, în cele mai comune locuri. În bucătărie, în piață, la masă, la bătătorul de covoare, la locul de joacă al copiilor. O partitură grea, care merită redescoperită și pusă-n circuitul jocului secund, răsturnat. În care fiecare amănunt contează. Când o frunză cade din cais, păcat să nu încetineşti căderea şi din cais, căderea să se termin în vis. Mulţumesc Doamna Angela Mamier că staţi la harpha poeziei şi cântaţi. Începusem să scriu că: “se întâmplă în martie”. Iată că ardeleanu, la mare, găseşte întâmplări din martie, în luna mai...
Pe textul:
„perdeaua de fier" de Nache Mamier Angela
RecomandatPe textul:
„Cântecul din cuvintele mele" de Ottilia Ardeleanu
