Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ce mă faci să fiu

1 min lectură·
Mediu
toată dragostea asta
este doar în capul meu
nu există o dragoste care să se cațere
pe pereții unei  inimi răblăjite în felul ăsta
să-și înfigă ghearele în pielea mea
tatuând hieroglife vechi și fluturi cu personalitate
deopotrivă
să mă certe și apoi să se cațere ca iedera prin
ambele mele ființe
din zi și din noapte
ești Styx-ul ce curge între dualitățile mele
în capul meu îmi ești
vârtej de lumină și salvare
flacăra ce înaltă rugăciuni și dorințe ambigue
plutesc către cer
lampioane și licurici țopăitori
în întunericul unei lumi de dedesupt
tu ești în capul meu distorsionat
așa cum nu exiști în realitate
de fapt ești atât simplu
ca un fir de iarbă crudă
crești din niciunde
și scoți totul din pământ
tot ce-i bun răsare din mine
ești în mine fără să vreau
și fără ca tu să știi ce ești...
032106
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
145
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Andreea Moldovan. “ce mă faci să fiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-moldovan/poezie/14147062/ce-ma-faci-sa-fiu

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-mircea-popoviciIP
Distincție acordată


“toată dragostea asta
este doar în capul meu”
De la sâmburi de suflet ţi se trag toate
Impulsivă, ca un copil
Alergi de colo-colo
Scrii versuri, povesteşti, râzi
Dacă vrei să desenezi, desenezi
Desenezi căsuţe crescute din iubire
Faci portrete din amintire
Tu ştii că „iubirea-i o bestie cu suflet bun”
„ești în mine fără să vreau
și fără ca tu să știi ce ești...”
„în spatele tău
a rămas doar artă
și eu...”
0
@andreea-moldovanAM
Andreea Moldovan
Ioan-Mircea Popovici aveți ochii ăia care văd dincolo, care leagă, care privesc iubirea prin ochii mei...pot să spun doar atât, simplu MULTUMESC! Zâmbet!
0
@ioan-mircea-popoviciIP


Că veni vorba de “Ochi cum nu are oricine”
Zâmbesc, deci exist, spunea cineva
Nu spun cine, dar zâmbesc
Şi-mi aminesc
Ce mi s-a întâmplat într-o seară
La Dunăre, la ora apusului, în august
Făceam baie, nu departe de-o barcă cu patru pescăriţe
Privirile li s-au încrucişat, o clipă, cu privirea mea
Destul cât să mă trezesc fermecat
Şi, pe negândite, deocheat
Străfulgerat, m-am trezit cu o mare durere de cap
Noroc în Doamna Elena, care mi-a cântat un descântec
Care, ca prin farmec, mi-a luat tot răul cu mâna
0