Poezie
ceața
(semne de apă)
1 min lectură·
Mediu
o ceață fără cusur pune stăpânire pe țărmul albastru
ca veștile triste
se amestecă-n șoapte
s-au strâns în noduri poveștile
mă frâng și mă frământ și trag din mine
arome-n fum de pipă cu usturimi de ochi
rătăcitor cu gândul a deochi
mă caut risipit pe plajă-n Tine
în semnele de apă văd uscatul și-n mugurii de vie găsesc scrum
din pretutindeni doare Infinitul și toate-mi vin în minte chiar acum
și arde-n focul trecerii pecetea și doare când din tine nu găsesc
un semn de adăpare de poveste și nici nu regăsesc din ce iubesc
mi-e lacrima topită de vulcanul
născută-n clipa care sparge anul
acum pe tărmul meu înalt e ceață și valuri scot pe plajă pietre noi
și-n amintirea fiecărei clipe găsesc nemângâierea pe umerii tăi goi
o ceață fără cusur...
Constanța, 22 aprilie, 2009
013149
0
Interesanta abordarea rimei, aduce o melodicitate asemenea unor valuri care se sparg de tarm. Las un semn cu felicitarile de rigoare.