Din stupina lui Ioan, Ilie și Isihie de la Pescărie

Lui Dragoș Vișan și Emilian Lican, mulțumirile mele, la o cafea, martori la întâlnirea cu Păzitorul meu în Povestea Albastră și Nemuritoare a lui Trei…

În culorile clipelor lungi de un an
Cum îi stă bine Infinitului, să vină-n Adevărul din urmă
Se întâmplă, Păzitorul meu să-mi apară,
Prietenește să-mi spună, la o cafea, o pipă şi-o ţigară

- Spune-mi tot ce te doare Adevărat şi profund, nu ca un val de mare, trecător și dărâmător
- Adevărat și profund mă doare acum Pictura,
așa cum altădată mă dureau tabelul derivatelor funcțiilor compuse în paralel cu tabelul primitivelor

- Din punctul meu de vedere, îmi zice El
Pictura face loc Culorii
Culoarea face loc Sufletului
Viaţa Sufletului face loc Veşniciei şi Poeziei
Aşa cum le stă lor bine împreună
Toate acestea fă-le să respire pe pânza ta
Cu respirația și cu iubirea ta

- Spune-mi şi când să tac şi când să iubesc
Unde şi când să mă iau după gând
Să pictez şi să cânt, colorând, luminând
Ce pot să fac și unde greșesc?
Venise ieri o Tristeţe pe sufletul meu

- Aceasta nu poate fi de la Dumnezeu
Nu lăsa Tristețea să se cuibărească în inima ta
Bucură-te de simțurile tale întregi
Bucură-te de Mare și de Pescărie, așa cum sunt ele
Fă-le pe toate să trăiască pe pânzele tale
Știu, de la un picior de plai ajungi pe Stradelă a Vântului
Cea care îți pune-n pericol Ordinea Gândului

- Ai pus punctul pe i. Mulțumesc! Voi încerca să nu mai greșesc…
- În sfârşit, orbul a început să vadă, a mai spus El,,,