Poezie
Triptic, din ceva mai puțin decât nimic
(A plecat Începutul de la casa lui)
2 min lectură·
Mediu
1. În inimă, pe portativ
Zicerile mele-s precum cumpăna-n deșert
la care lipsește găleata
și lipsește lanțul
sau dacă sunt astea
lipsește kila aceea
care se pune-ntr-o parte
ca găleata să facă plinul cu apă
chiar dacă toate acestea lipsesc
și-ar lipsi și fântâna
în inima mea
le găsesc pe toate
că nu degeaba
când îmi aduc aminte o singură absență,
prin vene, sângele-și începe furtuna de vară
și cerul se umple de fulgere
ca-n noaptea-n care am prins somnul
care mânca gâștele satelor din jur
2. A plecat Începutul de la casa lui
pe cărare neumblată
pe rouă nescuturată
se făcea că Întâmplarea
s-a oprit în Infinit
și-ntr-o clipă alungită
într-un zâmbet mi-a vorbit
acolo-n scânteia din gura pipei
îmi vine în minte-o dilemă
și-un curcubeu de ecouri
motiv de umbrelă și pălărie
șurubelniță cu care scot șurubul din roată
ca atunci când cu plopul și dopul
s-au întâlnit cuvintele cu Cântul
s-a liniștit și vântul
iar eu te-am lăsat să-mi spui
cum s-a făcut zidire din iubire
3. Pasărea spinului se apasă-n cântare pe inima mea
Acesta este începutul promis
Unde ți-e prea larg mai taie
Fă din lărgime franjuri pe care le împletești
Făcându-ți o funie de evadare sau de ancorare
Între sinus și cosinus există o Algebră Universală
Cu axa polară-n ipotenuză, ca o ventuză pe unghiul drept
Ea este tangenta la jumătatea lui Pi
În dreapta-i Plus Infinit și-n stânga-i polul opus
Făra ea toate sunt nule
Azi, abia aștept să se întunece
Să vină seara de joi pentru noi...
Constanța, Luni, 10.10.2022
001057
0