Poezie
Glasul Sfântului Zenit
(Şcoala de vară de la Pescărie)
2 min lectură·
Mediu
De la glasuri iau povestea
Poezia duce vestea
Şi-o întoarce dintre valuri
O împinge înspre maluri
“Şi-am vrut să dorm.
Eu însă-aud, în noaptea ce se lasă,
Şuier de piatră pe tăiş de coasă...”
De câte ori ne întâlnim
Avem să ne povestim
Dacă nu o poveste sau o întâmplare
Atunci ne povestim un vis
Pe târnatul cu muşcate roşii, la o cafea
În graiul nostru ardelenesc
Cu accent care nu se pierde
Pe oriunde-ai trăi
Vorba aceea molcoamă
Fluturată-n vânt ca o coamă
De năzdrăvană...
Azi ai venit cu visul
Pe care inima ta l-a citit
Dintr-o lacrimă
“Bunicul descărca
lemnele din cocie,
eu le rânduiam
în colnă.
Cocie-veste,
lemne-căldură.
O veste bună
voi primi!
Am descifrat visul.
De fericire
bunicul lăcrimează rouă.
Hei, bunicule,
nu te mai ascunde
după norul acela!
Vino, să adăpăm caii!
Murgu, Șarga și Nela
nechează a dor!”
Şi acum că m-ai stârnit
Din bujorul meu iubit
Pe o rază a venit
Glasul Sfântului Zenit
“Odorul meu îl port bijuterie,
o rază de bujor într-un pahar.
Orice sărut al lui e o cutie
unde surâde un mărgăritar.
În orice stih şi pas e numai el,
îl culc în raze şi-l adorm cu stele
şi ca pe-un zbor ceresc de porumbel
îl leagăn peste crângul vieţii mele.”
Şcoala de vară de la Pescărie
Începe cu O Pictură şi O Poezie…
Constanţa, Miercuri, 11 Mai, 2022
007
0