Stradela Vântului

Pe o Scară-n care Tympul rătăcea prin Infinit,... cobora în pasul fugii. Lângă mine s-a oprit. Se atinse de povestea lui a fi și a nu fi și-n cea mai rotundă taină oglindi verbul a fi... Pe Scara aceasta, amintiri pe care le-ai uitat coboară Stradela Vântului. Amestecate-n vârtelnița urnei cu semne câștigătoare, câte o bilă cade pe scară. Se făcea că iar e seară. De aici, din gândul serii, pe un arc spre miezul verii, ne plimbăm prin ochi de apă, stufăriș dintr-o agapă. Intr-un zâmbet de zeiță mi-ai dat semn pentru cheiță și-ai legat de șnurul cheii taina tainelor femeii. Clipa risipea-n culoare loc de vis și de cântare. O voce de soprană, venită de undeva, de departe se coloră cu lătratul de câine din curtea casei cu iederă. Mi-am adus aminte că astă seară mi-ai promis un semn bun. Am luat cele cinci zaruri, am suflat pe ele și-am cerut: Yames de șase. Nu mai dădusem combinația asta din seara în care m-ai provocat tu. Pierdusem în ziua aceea la pendul. Toate semnele rele pregăteau semnul bun... Am închis ochii și-am aruncat zarurile lângă bila de pe scară... Așa ceva nu se poate! strigă Remy de pe umărul manechinului din lemn de gutui...