Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Taci că-i bine

(Dă-i-nainte cu Colindul)

4 min lectură·
Mediu
Am o surpiză pentru voi. Nu o pot spune acum. Vreau, dar nu pot. Aveți răbdare până joi. Puterea intenției contează. Haideți la Pescărie, pe Covorul Zburător, cu vise de dor. Vorba lui Isihie: Poetul trăiește în și din Poveste și Poezie… https://www.youtube.com/watch?v=o9T9KMwa94o De la bulgăreală mi se trage-o încălzire de cabală cabalină, cu trântori, șoricei, o matcă și-o albină pe-o floare de floarea-soarelui și una de sulfină. E iarna-n care-o vară se scufundă, Trifoi cu patru foi și maci sălbatici Mai înfloresc în noi, de luni până joi Iar dorurile-s frunzele căzute Pe umbra noastră, cu vrute și nevrute… De luni până joi, după care, mai vedem noi... Vorba aceasta: "vedem noi" este vorba prietenului meu, Ismat Beg din Islamabad... Când ne încurcam la o teoremă, îl întrebam: ce facem, Beg? Şi el, într-o ardelenească tărăgănată, îmi răspundea: vedem noi!... Din jurnalul unui Zburător... Nesfârșirea e tot mai albastră, ca Marea, ca Cerul, ca misterul celor nevăzute și neștiute, care-s mai multe… La început au fost Cuvântul și Gândul. Nu puteau fi nicicum Unu din ei fără Celălalt. Mergi tu pe linia lui Da și lasă-i pe Ceilalți, care-s mai mulți, să meargă pe ramura lui Nu. Să ne retragem în liniștea dintre ape, să fim mai aproape de Infinit decât de Zero… În Poezie, fiecare poartă în sine veșnicia clipelor lungi… Ardeleanul din fire, n-are lecuire Chiar dacă locuieşte de jumătate de secol la mare El nu se grăbeşte nici la mâncare şi nici la culcare Aşa că, iată-mă că m-am aşezat ieri seară la calculator și m-a apucat dimineaţa să scriu prietenilor, vorbind despre Pescărie, unde locuiesc cu familia din luna august, 1971… Poezia... ca teatru... este un proiect mai vechi cu fotografii și texte complementare imaginilor… Bătrâne, îţi urez să ai parte de un an cât se poate de bun, zilele anului să-ţi fie, toate, ca o sărbătoare de Crăciun... Restul urării, sămânţă de iubire, în inimile curate... Îmi place obiceiul acesta al ardelenilor, cu atât mai mult cu cât anul acesta-mi doresc ca Butucul de Crăciun să-l acopăr cu scrisori, cărţi, desene şi picturi cu arcade pontice şi zboruri peste arături, semănate cu sămânță de calameo... De pe acum îți spun, să ne auzim cu bine, cu sănătate şi cu inimile curate ale celor de la mine şi de la tine... Tristeţile le lăsăm în cabina actorilor Reflectoarele, concentrate pe scenă Unde se pune de-o dilemă cu anatemă... Nu prea am poze singur cuc Poze de pe Stradela Vântului Sau de pe Plaja cu suflet De la cadranul solar Sau de pe Terasa lui Herimon Sper să vă fie de folos, La încheierea acestui an, 2023, sănătos şi frumos Succes şi nu mă uita-n gară Ştii bine că cei din urmă vor fi cei dintâi Unde te grăbeşti? Mai rămâi... Culmea coincidenţei, de dimineaţă se plimba gândul prin nostalgiile viitorului... cu seminţele mele, populez un spațiu poetico-matematic, care desenează, pictează şi cântă. Din clipă-n clipă, între clipe apare şi el, Visul în care, întotdeauna există o cărare pierdută... şi uite aşa, cu constanţa ochirii dată de tangenta la lac, zilnic dau drumul la bila celor patru ferestre din Marele Zid Alb... în visul nopţii de azi, odalisca-n şalvari venea cu cafeaua la fumătorul de pipă... acesta, la maşina de cusut, croia o rochie de mireasă de îmbrăcat manechinul din lemn de gutui... scena era plină de personaje, între care un mim şi un arlequin se ocupau de o damigeană şi butoiul cu vin... patru balerine exersau Spărgătorul de Nuci... un marinar din Tecuci desena un ceas pe tigaia de tuci... harababura era favorabilă toboşarului cu trompeta şi cu flaşneta... Remmy, papagalul lui Yannelis-Alexis zbura de pe umărul manechinului pe capul povestitorului, spre amuzamentul lui Elian... Vorba aceea: iarăşi suntem la început... Scrisoare de la Elian… “Te îmbrățișez, Yann. Au trecut mulți ani de când nu ne-am mai văzut. Mă bucur că nu m-ai uitat cu totul și mai ales că ai rămas sănătos și în putere. Sunt sigură că ne vom revedea în viața asta odată și odată…...lepădați și voi mânia, iuțimea, defăimarea, cuvântul de rușine din vocabular. Nu vă mințiți unul pe altul, fiindcă v-ați dezbrăcat de omul cel vechi… Salutări și prietenei nostre, Maria din Montreal…” Constanța, Luni, 11 Decembrie, 2023
075
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
708
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “ Taci că-i bine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14176481/taci-ca-i-bine

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stanica-ilie-viorelSV
pe acest stil, cumva un foileton sau, am putea spune, ca fiind fiecare text un număr al unei reviste

cred că se pierde actul artistic ca noutate, adică ceea ce în fiecare text aduci ca nou- versuri, strofe, imagine, idee

într-o revistă, cititorul abonat, caută subiectele la pagina unde știe că îl găsește

în textele de genul acesta devine obositor să cauți elementul de noutate și mai ales să și accesezi acele imagini propuse prin link-uri

cred că formatul ar trebui regândit

nu știu ce nivel ai, dar cred că se pot încărca poze pe text în versiunea nouă a site-ului

e bun de colecție ceea ce postezi, dar una care ar trebui să primească un altfel de prezentare (cred)


spor!
0
@emilian-licanEL
Emilian Lican
Cred eu...
Aici nu este blogspot!
0
@george-pasaGP
George Pașa
Cred că domnul Popovici are dreptul să își posteze aici jurnalul, mai ales că are și secvențe literare. Mie îmi pare rău că postează din ce în ce mai rar poezie.
0
@emilian-licanEL
Emilian Lican
Cu stimă îți spun:
Ar trebui să posteze parțial, din respect pentru cititorii de azi... :)
0
@stanica-ilie-viorelSV
nu a fost în sensul că ar fi inacceptabil, ci pentru că printre cele scrise am observat și poezie
dar nu mereu există răbdare să o caut
la primele texte am citit cap coadă, apoi am început să răsfoiesc
chiar am căutat și unele sugestii de imagine sau link-uri youtoube
dar este greu

altfel, cum dorește autorul
0
@miclaus-silvestruMS
doar invitație amabilă; ... i-ar face mare plăcere și prezența noastră în stânga și dreapta domniei sale. Pe CEILALȚI din „Marele Colind” îi are... la suflet deja.
Se vede clar că se cam ține de „Povesti”, îi place narațiunea.

De-ar trăi „Vieți paralele”- oare ne-ar povesti... chiar totul?
Ori ar face destăinuirile scrise în jurnalul personal numai „Revistei Tomis”...?

Desigur, mulți din cei ce citim „invitațiile” am participa cu plăcere... doar că distanțele sunt măsurate în... știți mai bine decât mine!!! Comentând după lectura plăcută și zâmbind în timpul scrierii comentariului, conclud prin a ura... mult spor, tuturor!

0
@ioan-mircea-popoviciIP
Pentru familia mea eu sunt Moș Crăciun tot anul. Nu doar în Decembrie... Din punctul de vedere al ardeleanului, intențiile mele sunt bune, ca țuica de prune. Nu cred că se face altundeva țuică de prune mai bună ca în Ardeal... Mie, la Pescărie, mi-o aduce Nea Andrei din Satul Iepei, pe care l-am cunoscut fiind vărul Mariei din Satul Iepei și pe care am cunoscut-o fiind verișoara Mariei din Montreal pe care am cunoscut-o prin prietenia mai veche cu Domnul Radical... Mulțumesc tuturor pentru bunăvoință și-n cele bune și de folos sufletului, sper să nu dezamăgesc... Ce-am avut de spuns am spus aici... La început au fost Cuvântul și Gândul. Nu puteau fi nicicum Unu din ei fără Celălalt. Mergi tu pe linia lui Da și lasă-i pe Ceilalți, care-s mai mulți, să meargă pe ramura lui Nu. Să ne retragem în liniștea dintre ape, să fim mai aproape de Infinit decât de Zero… În Poezie, fiecare poartă în sine veșnicia clipelor lungi… Ardeleanul din fire, n-are lecuire... Reflectoarele, concentrate pe scenă, dau de-o dilemă nouă...
0