Mă așteaptă la Scară, zâmbind

1. - Bună dimineața, Românie! - Cu inimă de Bucurie, să fie! Așa îmi zicea mama. Vezi-ți de treaba ta, completa ea. Nu le da problemele rezolvate, că nici pe mine nu m-a ajutat nimeni, niciodată. La vremea asta ne pregăteam să mergem cu colindul la bunicul Nicolae-Medrea Cristea. În zona Aradului, Bocsigul era la fel de renumit, pentru viile lui, ca Minișul, ca Păulișul, ca Șiria. Bunicul locuia în mijlocul satului și mama era cunoscută ca Fila (Rafila) Medri. Tata dădea să-i ducem o scrisoare bunicului pentru Moș Nicolae și pentru Moș Crăciun. Iar noi mergeam cu două scrisori, că o scrisoare o scriam și noi, copiii și mama, împreună. Luna trece ca o luntre, printre nori, ce vin în valuri, fără maluri. Dorra se lipise de mine. Ponna pregătea o năzdrăvănie-n stuf. Iau cateva întâmplări cu mine, să le am ca merinde, hrană pentru suflet. Un câine alb aleargă-n poveste după Omul meu. Sus, pe Þărm, un copil înalță un zmeu. Ploile au rupt zăgazul și au inundat în lunci, Eu torceam firul Rafilei ajutat de șapte prunci. Pruncii au crescut pe Plajă, jucăuși și altruiști, Alergând înspre lumină, luminând veseli și triști Îngerul cu cravată, specialist în Altădată, mă așteaptă la Scară, zâmbind. Ecoul o lua un pic înainte se așeza pe scara portativului scotea de sub pălărie un diapazon îl lovea de blazon și îl întindea Îngerului ajuns primul la mare am făcut scara din bârne și pietre și-o cușcă sub măslin pentru câinii abandonați de jur - împrejur se vorbește în șoaptă lumina-i lumină bucuria-i bucurie și via e-n coarda de rod pe direct și pe cod într-un decor ca la teatru orizontul albit-orbitor de soarele strălucitor care încă-i mult sub linia orizontului la un gând cu câmp de maci orizontul prinde culoarea roșiatică apoi niște nori așezați de-o mână demiurgică cu pana puiului de lebădă Motanul meu, Domnul Picasso, știe. 2. Din când în când ne ridicăm Universul în cap și-o tăiem după paralaxă pe-o axă radicală cu cercurile-n onduleuri fine care se tot lărgesc până când le trece conturul direct pe tangenta la Infinit și atunci să te ții... Dacă l-ai fi cunoscut pe motanul meu negru ca turnul de abanos și plin de energie ca taurul fioros tandru și generos vorbitor de engleză și tacticos ai fi văzut în mustățile lui albe un nou portativ și alt motiv pentru cântec și lătrat de câine Un câine alb aleargă-n poveste după Omul meu Sus, pe Þărm, un copil înalță un zmeu Crăciunica a făcut flori albe-n fereastră Pe etajeră, pana de scris, Flori într-o glastră 3. Se spune că începutul a stat în Cuvânt Cu vremea, nu dintr-o dată, Cuvântul s-a făcut Cântec, Cântecul s-a făcut Psalm Și tot așa, Din aproape în aproape Toate acestea s-au trezit Într-un fel de șaradă Care Dacă ajunge întreagă la tine Înseamnă că trăiești Printre oameni onești Ca-n povești Constanța, Vineri, 1 Decembrie, 2017 (Scrisoare pentru Moș Nicolae și Moș Crăciun)