Jurnal
cer de toamnă
(să nu pierzi nici o pagină)
1 min lectură·
Mediu
nu știu când
cu berzele părăsind portativul
lăsând în urma lor
cântecul acestei veri
voi reveni
te-am găsit navigând în lumea unor căutări
în care
singurele repere sunt niște zări
fără a ști că a fi
este verbul esențial în viață
dacă-și are rădăcinile înfipte-n pământul primului verb
a iubi
pe Muntele Ararat
arca lui Noe
stă-n cumpănă
caut printre fotografii
printre altele
sora mea-mi scrie
să nu pierzi nici o pagină
din scrierile lui Puiu
fratele nostru
mai mare
și până la urmă
ultima zi de august
are cerul de toamnă
cu berzele părăsind portativul
lăsând în urma lor
cântecul acestei veri
aceeași clipă
a Adevărului pur
stă-n cumpănă
Constanța, 31 august, 2013
033.737
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “cer de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14034951/cer-de-toamnaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPfiecare fotografie-i o pagină de istorie
deocamdată-ți deschid cele 5 uși ale dulapului
titlul fotografiilor asociază-l cu imaginea
unde nu dau titlu
este o taină
ca-n fotografia cu Frații Isihie de la Frăsinei
începem cu primul răsărit al lui Alexandru
continuăm cu o fotografie pentru Micul Prinț
care intrebă despre Domnișoara din stânga
și unde apar oamenii Revistei Tomis
revistă care așteaptă
o clipă deșteaptă
Grupul 11+ cu Prietenii mei din vremea aceea
pregătind la o damigeană de Murfatlar
toate poveștile Tomisului
prima poveste fiind rana numărul unu
răspunsul la întrebarea
„ ce ne facem Fraților?”
Cu Parintele Gheorghe Ghelasie și cu Vlasie Simionică
Fotografie făcută de Alexis
pe vremea-n care Chipul sacrului avea o stupină
în jurul unui butoi căptușit cu cărți și hărți
Banca femeii de pe dig și Arborele sângelui sunt sămânța de muștar în jurul
căreia s-au adunat Marea și Muntele
0
BA"nu mai caut nimic
Grăuntele de muștar
visează să se miște
muntele di el"
un nouă suspendat în infinit
deasupra treptelor de piatră
dimineață de cântec
și pașii prin piatră
ai grăuntelui de muștar
da. nu mai caut nimic.
muntele umple spațiul
dintre două bucurii
prinse în amfora celei unice
în plin zbor al gândurilor
aripi și valuri valuri și aripi
într-un răsărit de început
și-o înserare promisă a-mi fi
izvor de cuvinte
când banca așteptărilor
lasă trupul poeziei
să-și odihnească versurile
înainte ca glasul timpului
să o rostească
mereu într-o zi de luni
undeva la răsăritul toamnei
ora 6:30
și un strigăt de copil flămând
răstoarnă lumile
cu nerăbdarea luminii
de a săruta luna
în plinul metaforei vieții
Grăuntele de muștar
visează să se miște
muntele di el"
un nouă suspendat în infinit
deasupra treptelor de piatră
dimineață de cântec
și pașii prin piatră
ai grăuntelui de muștar
da. nu mai caut nimic.
muntele umple spațiul
dintre două bucurii
prinse în amfora celei unice
în plin zbor al gândurilor
aripi și valuri valuri și aripi
într-un răsărit de început
și-o înserare promisă a-mi fi
izvor de cuvinte
când banca așteptărilor
lasă trupul poeziei
să-și odihnească versurile
înainte ca glasul timpului
să o rostească
mereu într-o zi de luni
undeva la răsăritul toamnei
ora 6:30
și un strigăt de copil flămând
răstoarnă lumile
cu nerăbdarea luminii
de a săruta luna
în plinul metaforei vieții
0
fără a ști că a fi
este verbul esențial în viață
dacă-și are rădăcinile înfipte-n pământul primului verb
a iubi"
și-atunci începi să scrii
"păianjenul" țese portativul
pulsul inimii omului imprimă viața
cântecul cuvintelor crește
odată cu mișcarea inimii tale
până când devin fluid în inima inimii tale
în clipa creației
și reușești într-un târziu
(niciodată prea târziu)
să pătrunzi adevărul spuselor de aici