Ioan Jorz

Câmpul galben spuzit de
stele care sângeră:
maci roșii!

Cât despre răspunsul amintitului post de radio, în spiritul anecdoticii legate de acest \"brand\", trebuia să sune cam așa:

Acea bacterie, fatală,
Găsită, chiar, pe castraveți,
Se ia pe cale sexuală...
Dar încercați și cu băieți!

Cu amiciție,

Ioan J

Zicându-și: „genial și cult”,
A cercetat-o cu mirare,
Și i-a plăcut atât de mult
Încât ar vrea să mă omoare.
(Nelu Gârda)

Deșteptarea!

Amice, te-amăgești c-un vis!
Nu-i Papa omul să condamne!
Eu sunt convins că n-ar fi zis
Decât banalul: Iartă-L, Doamne!

Ioan J

P.S. Catrenul este unul constatativ. Relatezi o știre, ce ne-a fost servită la Alba Iulia, pe post de motivare a lipsei maestrului, apoi versifici, corect, cel mai previzibil deznodământ! Asta se numește poantă facilă.

Liviu Nanu, eu nu mă întreb \"pentru ce iubim femeile?\" - asta pentru a nu ajunge la concluzii de pedofil, cum autorul întrebării - ci, pur și simplu, le iubesc! Încerc să le înțeleg, să mă transpun în pielea lor (și nu e ușor, pentru un bărbat!), să le uit anii, și obsesiile, și celulita, și nesiguranța vârstei. Eu iubesc femeile, dincolo de întrebările și așteptările lor! Dincolo de actul creației, și de statutul lor! Eu le iubesc, simplu, doar pentru faptul că există! Poate de aceea, uneori, mai reușesc și câte un fel de madrigal, cum e acesta! Cu amiciție,

Ioan J

P.S. Am să încerc să rezolv și problema semnalată!

Poate părea clișeistic, \"searbăd\" și \"artificios\", ba, chiar excursiv, demersul cultural al colegei noastre, dar, dincolo de ceea ce nu a consemnat (pentru că nu a considerat că e cazul), rămâne, după ce actul s-a consumat, acea întoarcere, pe proprii pași, pe propriile urme, la destinația unei călătorii de inițiere. Și am noțiune termenilor, pentru a putea afirma că, până la urmă, această călătorie inițiacă transcede idiosicraziile actului de lectură, transcede șabonul, matricea academică și academizantă în care a fost așezat Blaga, apropiind pe cel care încearcă a se apropia, de esența actului creeator!

Este a doua oară când pășesc în casa poetului, dar, pentru prima dată când, odată cu o maturitate pe care mi-aș fi dorit-o cât mai întârziată, reușesc să-l plasez, mental, într-un loc comun, într-o intersecție eonică și sintonică cu mine însumi! Vali Slavu, relatând acea trecere, dincolo de pasajul Șugag, a reușit, printr-o simplitate a relatării, ce multora le poate părea \"searbădă\", să ne redea acea stare de diletanți - aflați într-o călătorie, de inițiere - intersectându-se cu o paradigmă culturală!

Îmi pare rău că nu s-a consemnat, nici nu se putea, toate discuțiile care s-au purtat acolo! S-ar fi putut observa că fiecare știa câte ceva, inedit, despre Blaga, și fiecare a plecat mai îmbogățit.

D-na Elena Anghel, cea care ne-a fost ghid și cea care a fost custodelele casei memoriale, vreme de mulți ani, știa foarte multe, dincolo de cele publicate, și, totuși, a aflat și domnia sa, unele, inedite, pe care le-am adus cu noi, fiecare - și mă gândesc la profesorul Ștefan Cazimir, nu la mine!

Felicitări, Vali Slavu! Sunt chestii care țin de istoria literară, până la urmă! Păstrează materialul! Cu prietenie,

Ioan J

Să nu ne grăbim să-l condamnăm pe Călinescu! Distinsul critic avea, în acea vreme, doar două, trei exemple, de autori care ar fi putut fi categorisiți drept epigramiști! Atunci, ca și acum, lumea epigramei era parazitată, și sufocată, de diletanți. Cine a citit \"producția\" catrenistică, publicată în presa vremii, de la \"Vasiova\" lui Tata Oancea (Petru E. Oance), la presa \"centrală\", inclusiv \"Ghimpele\" - unde a publicat și Caragiale, la începuturi, a putut observa lipsa de discernămât epigramatic a redactorilor, editorilor, proprietarilor de gazete etc.
Ar mai fi de citit și cartea \"Epigramiști fără voie\" - carte pe care cred că încă o mai am, undeva, în bibliotecă! Așa că, să-l lăsăm pe Călinescu, cu păcatele lui, și cu stafia lui Dej, și să observăm că nu sunt multe cele care s-au schimbat, între timp! Cu stimă,

Ioan J

Particip și eu la duel, dacă tot e să scăpăm de premier. Nu de alta, dar mi-a venit o idee:

Să nu insistăm!
Că Papua, că Baleare...
Eu cred că-i bun oricare loc,
De petrecut... și-apoi, în care
Îl poți uita pe Emil Boc!

Laurențiu, să nu mă înțelegi greșit, (Doamne, ferește!), dar catrenul tău enunță doar o constatare, în versuri, e drept, dar... faptul că sejurul în România este mai scump, uneori, decât unul în afara granițelor, este arhicunoscut. Replicile, în schimb, sunt bune. Cu un plus pentru cea a domnului Neculai Lunca, dar și cu un plus, la fel de mare, pentru cea a colegei noastre, care a generat-o! Cu prietenie,

Ioan J

GPI, mulțumesc pentru semn și atenționări! De, riscul de a scrie fără semne de punctuație. Am să operez unele modificări. Cu amiciție,

Ioan J

Un \"kigo\" atât de subtil sugerat încât eu nu l-am putut detecta, deși sunt sigur că el există, undeva, acolo, numai ca să-mi facă mie în ciudă. Altminteri, mi-am amintit de un proverb englezesc, ceva cu nu poți face omletă, jumări etc., dacă nu spargi ouăle.
Dacă nu ar fi un haiku, ar fi un mini-poem plin de sensibilitate! Cu amiciție,

Ioan J

Coșarul acela, mai mult ca sigur că a fost Ciolici. Nu știu dacă l-ai mai prins. Oricum, mi-am amintit de un vechi catren, scris în perioada de început, când făceam emisiuni de umor, la radio:

Proverb

Când ai școală ai și parte,
Și-i rost de căpătuială;
Important e să ai carte:
Full, care, quintă regală!

Mi-a plăcut modul în care ai pregătit poanta! Cu amiciție,

Ioan J

undeva, pe un blog. Pe un poet îl poți evalua mai bine și ascultându-l când își citește poezia. E o idee. Mulțumesc pentru aprecieri! Nu m-am gândit că este ceva diferit de ceea ce scriu eu. Oricum, este un text postat \"la prima mână\" - motiv pentru care trebuie să operez câteva mici retușuri. Cu amiciție,

Ioan J

Iulia Matei, mie recitalul Isabellei Rossellini mi-a părut a fi maximumul filmului, dar nici cel al lui Dennis Hopper nu mi-a părut mai prejos. Ideea este că, plecând de la filmul lui Lynch, l-am descoperit pe Bobby Vinton, cântăreț de aur al începuturilor muzicii pop - aveau americanii, în deceniul șase, o pleiadă de interpreți de muzică ușoară, și compozitori, de nemaiîntâlnit. Nu aveam acces la ei, din motive ideologice - simplu de demonstrat. I-am găsit, într-un târziu, pe Internet, prin intermediul filmelor etc. Eu am plecat de la cântecul lu Bobby Vinton, descoperit de film, și de la \"Mr. Lonley\". Într-un fel, poate, femeia sugerată de Isabella Rossellini, este și femeia necazului meu. Mulțumesc pentru lectură! Cu amiciție,

Ioan J

Excelenta copertă a cărții - autor Leonte Năstase, caricaturist pe (ale cărui lucrări de grafică umoristică) care l-am promovat, cu mult entuziasm, în paginile reviste de umor \"Apostrof\", deși nu avea nevoie, la valoarea domniei sale - ne inspiră următorul catren:

Dilemă

Un zâmbet, smuls cu un compas,
Pe mulți îi duce-ntr-un impas:
Rânjește,-acolo, autorul,
Sau sângeră, din plin, umorul?

Felicitări, maestre Dan Norea, pentru debutul editorial, ca și epigramist, și pentru că mă veți avea ca și cititor, după ce-mi veți da cartea, la Alba Iulia - unde sper că ne vom întâlni! Cu amiciție,

Ioan Jorz

Cum ar spune Britney: \"Oops!... I did it again\". Greșeala este impardonabilă și nu o pot pune nici măcar pe seama oboselii. Oricum, dincolo de tenta oarecum rasială, textul este unul reușit, din pdv umoristic. Scuze, pentru revenire, și autorului! Cu amiciție,

Ioan J

Vasile Muntenu, corectez: antirasial/ă! Deși, aici, avem a face cu o ambiguitate, lexicală, neprecizată în DEX-ul pe hârtie! Ideea e că avem o atitudine antirasială, în text, atitudine ce nu poate fi tolerată, chiar și în interiorul unei scrieri \"șugubețe\"! Asta era de subliniat, dincolo de ambiguități! Cu amiciție,

Ioan J

Laurențiu, se pune numele auorului pastișat, parodiat, (respectiv G.Coșbuc), ca notă! Alminteri, e posibil ca unii să nu-ți înțeleagă demersul, la fel ca și mine! Nu sunt de acord cu o asemenea abordare, antirasistă, a subiectului! Știu, ne doare, dar nu atitudinea antirasistă este cel mai potrivit mod de a ne manifesta oprobriul! Cu amiciție,

Ioan J

Am urmărit subiectul! E cert lucrul acesta, din cele ce urmează:

La un moment dat, nu contează când, în ce an, am subscris la inițiativa creării unui \"consiliu de onoare\" - consiliu care să semnaleze, înfiereze, și (în timp) să elimine plagiatul în epigramă, descurajând pe plagiatori. Am pornit la drum cu Nic Petrescu - cel care a fost desemnat, într-un fel, la funcția de președinte U.E.R - și I.I.Bencei, președintele cenaclului \"Ridendo\", om de cărui probietate morală nu mă îndoiesc. S-a ales praful de această întreprindere, în sensul în care Nic Petrescu a fost marginalizat, până la evanescență, (\"Nic Petrescu nu și-a rupt gâtul în atac, ci în retragere.\" - cum spune Nae Bunduri), iar I.I.Bencei, care are un caracter de luptător, a fost \"etichetat\", în fel și chip, în culisele mișcării epigramatice, fără a putea fi eliminat, sau marginalizat. Eu am fost taxat drept un individ \"negru-n ceru\' gurii, pe care mai bine-l lași în pace\" - condiție, sine qua non, descriere ce corespundea profilului meu, de tip plictisit de orice fel de \"polemici\". Mi-a convenit statutul acesta, deși aș avea multe de spus, privitor la plagiat, similitudine, preluare de bancuri, idei ale altora etc.

De mai mulți ani, (poate trei, poate patru, poate cinci), nu particip, cu texte pentru concurs, la niciun fel de festivaluri. Fac precizarea acesta pentru toți retardații care mă întreabă de premiile obținute! Prea îmi par \"temele\" idioate și \"jurizarea\" subiectivă, cum bine zice Bunduri! Așa că nu-mi pot fi puse-n cârcă anumite frustrări! Frustrări ar trebui să le aibă acei participanți, premianți, care, eliminănd tema (eticheta) concursului, s-ar trezi în fața faptului că au scris niște catrene \"epigramatice\" - și nimic mai mult!
Desigur, e mult de discutat, pe această temă, și nu cred că sunt mulți care au \"snagă\" pentru o asemenea abordare!

Când vor avea o asemenea cutezanță, sunt invitați să comenteze fenomenul, ca atare!

Ioan J

Felicitări, Dăncuș! Ce altceva s-ar putea spune, în preajma unui eveniment editorial, la un târg de carte?! Din nefericire, dacă nu o va fi publicat-o pe \"Scribd\", sau pe alt site de litteratură, nu vom putea citi cartea! Rămânem, așadar, la felicitări! Cu amiciție,

Ioan J

Luminița Suse, deși nu am comentat, am cam citit, tot, ce ai postat pe Agonia. Începi, (dacă nu ai consacrat, deja), să-ți conturezi un profil liric, hemografic - dacă ne gândim la acea \"pată de sânge, care vorbește\", stănesciană! O intimitate discretă, nedevoalată spre exterior, cuprinde emoție, intuibilă, (pentru lectorul avizat), și indecizie. De parcă ar putea fi ascunsă dorința de a călători, spre casă, in spatele conciziei! Până la urmă, este un fel de \"Et in Arcadia, ego\"! Cu amiciție,

Ioan J