IJIoan Jorz
Verificat@ioan-jorz
Caransebes
„Tot înainte!... Că înapoi e podul rupt !”
- născut în 02.02.1960, municipiul Caransebeș, jud. Caraș-Severin - debut literar, cu poezie, în revista "Flacăra", 1979, concomitent și în revista "Jurnal",(Caransebeș) - membru al Uniunii Epigramiștilor din România - membru fondator al Asociației Internaționale a Scriitorilor în Subdialect - redactor-șef adj. la revista de umor "Apostrof", Caransebeș - redactor-șef…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
(lui Laurențiu O.)
Sunt atâtea june, bune,
Care blonde, care brune;
Cred că mulți, ca Orășanu\',
Le privesc... Stropind ecranu\'!
Sunt atâtea june, bune,
Care blonde, care brune;
Cred că mulți, ca Orășanu\',
Le privesc... Stropind ecranu\'!
Pe textul:
„Noi dive la TV" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextAm remarcat tehnica naratologică folosită la scrierea textului. O introducere digresivă, unde spui o poveste tristă, duioasă, pentru a pregăti/sensibiliza lectorul, care luat prin surprindere se solidarizează cu textul, are o comuniune cu el, (\"Singur pe lume\"). Nu poți spune ceva grav, angoasant de adevărat, cuiva indiferent, doar curios și poate vesel. Adică: \"anii trec/ se adună acolo tot ce-ai ascuns celorlalți/ uneori chiar și tu te simți închis într-un stomac/\"... Intoleranța la \"dulcegăriile\" pe care trebuie să le \"digeri intelectualicește\" este ca o \"ars poetica\", un protest și o amenințare cu refuzul. Pentru mine a fost un poem surprinzător, altfel. Cu amiciție,
Pe textul:
„suflețel" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextRăzvan, am făcut armata la Roman. Chiar am avut un locotenent-major, ca ofițer, cu numele de Răchieru/Rachieru. La \"tancuri\". Proza este bună, (chiar dacă ortografierea, voit post-modernă, nu este cea adecvată pentru un astfel de text), exceptând finalul, unde banalizezi/bagatelizezi \"sience-ficțion-ist\", cele ce se cuvin femeii, în orice \"galaxie\" s-ar afla. Cu amiciție
Pe textul:
„Adam și Dumnezeu- femeie" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextIulian, ia legătura cu cenaclul \"Ridendo\", din Timișoara. Confratele Ionel Iacob-Bencei, epigramist de marcă, este conducătorul cenaclului. Te poate îndruma, direct, întru devenirea ta ca epigramist. Poți să-i spui că eu te-am îndrumat acolo. Ia aminte și la Petru Chira, care, în ciuda aspectului fizic și al apucăturilor, este un mare epigramist. Ai ce învăța de la ei. Cu amiciție,
Pe textul:
„epigrama" de Basoldea Iulian
De îmbunătățit0 suflu
ContextSunt flatat... Azi sunt pigmeu,
Mâine, luat de-al foamei val,
Dintr-un, mioritic, \"zmeu\",
Mă transform în canibal.
Sorin, confratele Adrian Gherhard, care nu-i \"logat\" la site, mi-a transmis pe \"mess\", replica respectivă. Nu mi-a dat și-un titlu, dar asta nu prea contează. La epigramiști...
Mâine, luat de-al foamei val,
Dintr-un, mioritic, \"zmeu\",
Mă transform în canibal.
Sorin, confratele Adrian Gherhard, care nu-i \"logat\" la site, mi-a transmis pe \"mess\", replica respectivă. Nu mi-a dat și-un titlu, dar asta nu prea contează. La epigramiști...
Pe textul:
„Dietă" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextIulian, comentariul confratelui Cornel, este pertinent și aplicat. Este necesar ca epigrama să aibe un titlu. Cât mai sugestiv și mai scurt. Vezi și ce spune, în \"Despre epigramă\", Sorin Olariu. Titlul nu trebuie să sugereze poanta, ba, chiar mai mult, nu trebuie să facă trimiteri, (voalate, subtile, manipulatorii), la poantă. Iată o rezolvare, \"la minut\", a problemelor ridicate aici:
S-a făcut dreptate-n sat:
Electorii, lume bună,
Toți ca unul, m-au votat,
Să le fiu primar... La stână!
S-a făcut dreptate-n sat:
Electorii, lume bună,
Toți ca unul, m-au votat,
Să le fiu primar... La stână!
Pe textul:
„epigrama" de Basoldea Iulian
De îmbunătățit0 suflu
ContextLa cum ai definit poetul,
Chiar de-s bolnav, mă simt mai bine,
Deși, al dracului, \"procletul\"
Epigramist... geme în mine.
Chiar de-s bolnav, mă simt mai bine,
Deși, al dracului, \"procletul\"
Epigramist... geme în mine.
Pe textul:
„Dietă" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextVasile Munteanu, nici nu știi cât mă bucură comentariul tău. Este pertinent și argumentat. Am observat, urmărindu-ți intervențiile pe alte texte, că deși ești \"acid\" și ironic, uneori, ai acea obiectivitate a \"omului de litere\", pe care nu ți-o pierzi, nici chiar în polemicile necordiale. Contează, pentru mine, părerea ta. Cu sinceritate,
Pe textul:
„Pierderea identității de către Pygmalion" de Ioan Jorz
0 suflu
ContextChiar nu fac parte dintre cei
Timizi și foarte speriați;
Dar, cum e vorba de \"pigmei\",
Eu cred c-ai să mănânci... confrați!
Aia cu pensia. Îți trimit, în scurt timp, epigramele. Iau legătura și cu Costel Stancu. Nu știam că a devenit epigramist. E bun.
Timizi și foarte speriați;
Dar, cum e vorba de \"pigmei\",
Eu cred c-ai să mănânci... confrați!
Aia cu pensia. Îți trimit, în scurt timp, epigramele. Iau legătura și cu Costel Stancu. Nu știam că a devenit epigramist. E bun.
Pe textul:
„Dietă" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextSorine, bună epigrama. Cea mai bună la tema \"canibali\". Sincer. Poate o postezi și pe cea cu Fidel. E tare. Te salut!
Pe textul:
„Dietă" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextAm fost la Ciucea, într-o frumoasă zi de toamnă. Locul este minunat. Am urcat treptele acelea, parcă interminabile, până la mausoleul poetului. Chiar dacă eram un grup de epigramiști, s-au spus versuri, lângă mormântul lui Octavian Goga. Deși Ciucea este, relativ, departe de Cluj, o lansare de carte acolo ar fi un omagiu adus poetului, la șaptezeci de ani de la trecerea sa în neființă. Poate dă Dumnezeu gândul acesta, celor care se ocupă de cultură, la Cluj. Cu amiciție,
Pe textul:
„Goga și francmasoneria" de Adina Ungur
Recomandat0 suflu
ContextVasile Munteanu, mie mi-a plăcut textul și chiar cred că este vorba de o atitudine intelectuală, necesară, din când în când. Mihai Ursachi, în \"Inel cu enigmă\", a scris un text la fel de interesant. Citez din memorie, așa că îmi cer scuze cunoscătorilor dacă nu-l redau cu exactitate: \"Un om din Tecuci avea un motor/ Și cu asta n-a rezolvat nimic.\" Și un citat din Ioan Jorz: \"Poemul tău, ca o coadă, fluturându-și, veselă, câinele.\" Cu amiciție,
Pe textul:
„mosorul lui coceanu" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextDa, acesta este, cu adevărat, un poem. Se pedepsește danabanu, roaba lui Dumnezeu și a poeziei, să scrie un alt poem, la fel de reușit. Mi-a plăcut, pur și simplu și fără alte comentarii. Cu prietenie și admirație,
Pe textul:
„Stabor pentru elian" de Dana Banu
Recomandat0 suflu
ContextPunctele de suspensie, de obicei, sunt trei. După ele se începe cu inițială majusculă. Apare un \"in\" în loc de în. Cratima nu are ce căuta după punct. \"Nevermore\", cum spune corbul. Nu finalizezi poemul. Pe tema jumătăților poți perora în continuare, fără să se observe că o faci. Exemplu: Și... Îți mai amintești,/ cum se zdrențuia strigătul?/ Și din el ieșeau jumătăți de urlet/ Prelungi și sticloase/ cu jumătăți de cuvinte./ -Exact ca în visul ăla,/ unde o omidă albastră,/ se plimbă pe o jumătate de braț. Cu amiciție,
Pe textul:
„Mai ții minte?" de merisanu alina
0 suflu
ContextDe tropăit cutremurați,
Câți nu-i privesc, înfrigurați?
Și lor, din buzunar, le sare...
Câte-un colac, câte o lumânare!
Câți nu-i privesc, înfrigurați?
Și lor, din buzunar, le sare...
Câte-un colac, câte o lumânare!
Pe textul:
„Paradă la Moscova" de Ion Diviza
0 suflu
ContextObserv așa, tot printre stropi,
Că rime, din belșug, tu ai...
Atenție, mânat de popi,
Să nu le folosești în Rai!
Că rime, din belșug, tu ai...
Atenție, mânat de popi,
Să nu le folosești în Rai!
Pe textul:
„Opriți asfaltarea!" de Ioan Jorz
0 suflu
Context Mi-a plăcut poemul. Am să las ca semn o crenguță de liliac și un madrigal, scris de prietenul și mentorul meu în ale epigramei, maestrul Nicolae Nicolae. Îți vine ca o mănușă.
Despre poeți spunea, odată,
Un mare critic, precizând,
Că dânșii nu mor niciodată,
Ci doar se nasc din când în când.
Despre poeți spunea, odată,
Un mare critic, precizând,
Că dânșii nu mor niciodată,
Ci doar se nasc din când în când.
Pe textul:
„serenadă de mai" de Adina Ungur
0 suflu
ContextCe-i mai poți spune cuiva care a scris un cutremurător descâtec împotriva grotescului și spaimei, într-un vers atât de frumos, cum e \"țipătul (...) sparge imaginile care mă pândesc înaintea privirii\", pentru ca mai apoi, într-un registru grav/solemn, scuturat de toate temerile, să-și asume un destinul cristic, tragic, pentru că, tot poeta spune: \"crucea mea este aerul\", \"numai arbori de moarte suntem\"? Omagiile mele și un coș de flori,
Pe textul:
„white poetry for the lost mother" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextAm strâmbat din nas, la textul ăla, pentru că în loc să-l conduci tu, unde aveai de gând, te-a făcut el prizonier și te-a dus unde a dorit. Asta nu înseamnă că n-ar fi bun. Eu îl văd într-un roman, dacă mai tai din \"organe\". Parcă-s prea multe pe metrul pătrat. Zău! Nu se vede proza de ele...Cu amiciție,
Pe textul:
„Alberto a luat-o razna" de Albert Cătănuș
0 suflu
Context