Ioan Jorz

Aș fi curios cum comentează Nae Bunduri rezultatele de la Alba Iulia, concurs unde, odată cu \"Cartea... cu premii\", avem, cel puțin, toate materialele trimise de premianți. Ce părere are privitor la ierarhiile de la fiecare secțiune, ierarhii care, după mine, ar fi trebuit să arate diferit de cele stabilite.

Norică, nici nu știi câtă dreptate ai! Așa e, obiectivitatea noastră, oricât ne-am dori-o de pură, este tulburată de impuritățile subiectivității noastre în materie de gusturi și, până la urmă, de propriul mod de a scrie. Dovadă: selecția din ziarul local, selecție alcătuită de colegul nostru și din care ai cules epigramele postate. Cât despre concursurile \"Agonia\"... la ele aveai posibilitate, la final, să poți citi toate epigramele și să-ți faci o părere mai obiectivă.

Nae Bunduri, deși a participat la concurs, se face a uita că fiecare concurent a trimis câte patru epigrame, două la fiecare temă. Or, din câte știu eu, fiecare epigramă a primit o notă, din media acestora rezultând cea finală. Juriul: Ion Cojocaru, Nicolae Borlovan, Nicolae Nicolae și subsemnatul, fără nicio altă discuție, a lăsat media aritmetică să stabilească palmaresul concursului. În concluzie, fiecare dintre cei care au concurat, au primit câte șaisprezece note. Criteriile de notare, ca la orice concurs al genului, au ținut cont de construcție, prozodie, poantă, dar mai ales de încadrarea în temă. Pentru orice abatere de la cele de mai sus s-au scăzut puncte, desigur că pentru fiecare epigramă în parte. Între paranteze fie pus, anul acesta notele au fost foarte mici, așa că ar trebui să postez toate cele 228 de epigrame pentru ca să poată fi observată obiectivitatea juriului.

M-ar bucura ca, măcar în proporție de 50%, să se procedeze așa și la alte concursuri. Dacă ar avea cineva curiozitatea, (cineva din interiorul fenomenului), să revadă cine a câștigat un premiu, la Caransebeș, la ultimele ediții, ar putea găsi nume ale unor epigramiști care nu au mai câștigat în altă parte, nefiind conducători de cenaclu, organizatori de festivaluri, prieteni cu te miri cine. Noi sperăm că am reușit să eliminăm criteriul reciprocității, criteriu atât de păgubos și contraproductiv! Ne-am bucura să o facă și alții!

Aș putea da mai multe amănunte privitor la \"bucătăria\" concursului, dar ar fi o lipsă de politețe față de concurenți și față de colegi. Dacă un coleg epigramist a obținut nota 4,50, la concurs, nu cred că ar fi corect să-l expunem aici și să-l transformăm în subiect de glume! Nu de alta, dar dacă știi că vei fi invitat la festivalul respectiv, din politețe față de gazde, trebuie să participi și la concurs, chiar dacă n-ai avut nicio afinitate cu temele respective, motiv pentru care nici inspirația nu te-a ajutat să scrii ceva mai de \"Doamne-ajută\"! Un motiv pentru care, de câteva ori - pe parcursul ultimilor ani, nu am dat prea multe amănunte legate de jurizare, fapt ce a condus la multe reproșuri. Cu prietenie,

Ioan J

Norică, se va lua notă că tu mă obligi la explicații! Prin urmare:
1. Printre întâmplările de neuitat, de la Caransebeș, ar fi cazarea de anul trecut, mai ales lipsa room-service-ului, plus faptul că un coleg s-a rătăcit... în ceață. În aceiași categorie se înscrie și ceața de pe Muntele Mic, ca să nu mai vorbesc și de neașteptata vizitare a municipiului Craiova de către un grup, format din doi epigramiști. Mai precis gara municipiului!
2. Tu nu cunoști butada \"a dispărut ca măgarul în ceață\"?
Cu prietenie,
Ioan J

Norică, din nefericire nu am putut comanda vremea și apoi, la Caransebeș, trebuia să rămână ceva de neuitat. Îmi pare rău că nu am reușit să ajungem până la cruce. Nici nu știi ce panoramă am pierdut cu toții. Revenind la pățania voastră și la catrenul colegului Viorel Martin, mi-am permis să versific și eu următoarele:

La Muntele Mic cu Dan Norea

În vârf de munte, printre fagi și mure,
Când Dumnezeu își etalează harul,
Propun să facem pipi în pădure...
Că poate pierdem și autocarul.
V.Martin

Asigurare

Setoși de rătăceați, cătând izvorul,
V-am fi căutat de zor, chiar cu ogarii,
Cum prada-și urmărește vânătorul,
De dispăreați în ceață ca... bulgarii!

P.S. Caută, pe net, imagini cu amintita cruce!

Mă joc și eu, pe rime date,
Că, de... umorul e mai trist!
Cum, nu se plânge - în cetate...
Conchid: Nu sunt epigramist!

Ioan Ruse, poate ieși o epigramă de-aici. Poantă există.
Probleme de construcție:
- poate schimbul întâi, ca ospătar, pentru că nu cântă nimeni dimineața. Doar la duș!
- vezi că forma corectă este diminuează, nu \"diminuiază\"! Își, nu \"iși\"!
- nonșalanță înseamnă indiferență, apatie, nepăsare, lipsă de interes etc. Or, un chelner care \"umflă nota\" numai apatic și lipsit de interes nu e! Cred că mai potrivit ar fi bună știință!
- titlul nu sprijină catrenul.

Unui cântăreț de local, care face și pe ospătarul/Dublă calificare


E cântăreț, să fie clar -
Doar că-și diminuează cota,
În schimbu-ntâi, ca ospătar -
Falsând, cu bună știință... nota!

Ioan J

Teodor, un poem scuturat de toate scoriile post-moderne, sincer și direct. Aparent simplu, pentru că între a fi și trecere în neființă, finalitate, irumpe un tumult existențial, de nestăvilit. Apreciez acest poem. Cu prietenie,

Ioan J

Femeile s-au schimbat, puțin

Moderne, după cum se știe,
Grădinii îi preferă barul,
Dar vor aceiași poezie
Cu... \"Uite luna, uite carul...!\"

Ioan J

Amendament

Aș vrea, de la legislativ,
Să interzică, cât se poate,
Catrenul pur constatativ
Și uzul poantelor... fumate!

Ioan J

Pe de altă parte,

O idee-mi încolțește:
Dacă-ți vrei –ca leul- partea
Și prefața se plătește,
N-ai putea să-mi scrii și cartea?
(Nelu Gârda)

Declinare de ofertă

Te-aș ajuta, știi foarte bine,
De-aceea sunt amicul tău,
N-am cum să scriu așa ca tine,
În niciun caz... atât de rău!

Explicație

Vizând emoția să-i treacă,
Fiind și vorba despre coapse,
Îi sugeram să le desfacă...
Gândind, desigur, la sinapse!

Mulțumesc pentru vizite și sugestii!

Ioan J

Proiect de epitaf

Nu a debutat, se pare,
Gârda, pân\' s-a stins din viață;
N-a avut toți banii, care
Se cereau pentru prefață!

Nelu Gârda, bune toate, replicile! Se pare că intuiești unde este bătută șaua și cine e iapa! Oricum, aș fi un bun autor de necrologuri, doar dacă, vorba manelistului:\"să moară dușmanii mei!\" Chiar că ai fost inspirat! Te-ai jucat pe rime, bine! Felicitări! Cu amiciție,

Ioan J

Domnule Paul Gorban, pentru că noi trăiam în alt timp (ideologic), decât ceilalți, nu ne rămâne decât să analizăm post-deces fenomenul. La peste cinceizeci de ani de la apariția conceptului, și la peste cei treizeci scurși de la preluarea acestuia de către ai noștrii, via „San Francisco Renaissance” – și a traducerilor de poezie americană contemporană, sursă de inspirație copioasă a „optzeciștilor”, adunați, de pe te miri unde, în cenaclul U.T.C-ului și având un spațiu generos de publicare, în SLAST, este mai comod să uităm câte ceva din toate cele care s-au întâmplat dar, mai ales, faptul că noi am mimat, tovărășește, fenomenul. Poate tocmai de aceea, la noi, starea de post-modernitate s-a limitat, strict, doar la imitarea unor modele scriitoricești - despre atitudinile și militantismul „modelelor” neputându-se vorbi. De unde, poate, și graba, și generozitatea cu care s-a deschis umbrela SLAST-ului și cea a unor edituri, într-o vreme când spațiul de publicare era mai mult decât zgârcit cu tinerii scriitori. A apărut, astfel, compromisul.
Eu nu l-aș uita, aici, pe Marin Sorescu care, conștient, sau nu, poate fi socotit un post-modern. Cu amiciție,

Ioan J

P.S. Foarte interesant articolul! Felicitări!

Am reușit să găsesc și autorul, și catrenul respectiv. Iată-l:

Unui politician credul

Pe cât e azi de combativ
(Și cum scria mai înainte...)
Te uiți la el admirativ:
Ce minte, domnule, ce minte!

Paul Dumitrescu

Ce se poate comenta, aici:
Catrenul maestrului Ion Ruse pleacă de la o poantă, cunoscută, despre chei. Adică aceștia nu au chelie ci doar o frunte lată, până la ceafă. În plus și construcția acestuia este una defectuoasă.

Singura replică care ar fi putut fi valabilă și epigramatică este cea a maestrului Viorel Vrânceanu, epigramist de valoare, dacă nu ar fi vorba de poanta altcuiva : \"Ce minte, domnule, ce minte!\" Cred că Ghițescu, dar nu sunt sigur. Am să întreb.

Am scris și eu ceva asemănător, folosind același joc de cuvinte, și a sărit Elis Râpeanu că-i plagiat. Desigur că am renunțat la catrenul respectiv, în favoarea celui care a publicat mai întâi, chiar dacă poanta este una destul de cunoscută. Iată și catrenul cu pricina, dedicat domnului Ion Iliescu, pe-atunci președinte al țării:

Scumpul nostru președinte
Demonstrează, la tot pasul,
C-are minte, dar ce minte...
De i se lungește nasul!

Ioan Jorz

P.S. Oarecum, am reușit să exemplific cum apar similitudinile, pornind de la poante, anecdote, jocuri de cuvinte etc. cunoscute, caz în care nu se poate vorbi de plagiat.

Sincere felicitări, Mirela! Până la urmă s-a întâmplat. Cred că am și eu un mic, mic, mic merit. Oricum, sunt bucuros să observ că poezia ta este apreciată de nume importante ale criticii literare! La mai multe! Cu prietenie,

Ioan J

Nelu Gârda, mulțumesc pentru revenire! Nu sunt hiperexigent, dar nici greșeli atât de mari nu fac. Și, între noi fie vorba, eu nu-mi despart în silabe catrenele, nu verific accentele etc. Mă bazez doar pe acel auz (muzical, poate) interior, și-atât. Mai și greșesc, dar asta e. Nu mă înham la o corvoadă. La fel se-ntâmplă și cu cele ale altora. Îmi sună bine, sau nu. Cu amiciție,

Ioan J

P.S. Nu mai continui schimbul de replici, nu de alta dar, după ce că-s foarte \"decoltate\" (replicile), riscă să le cadă sutienul!

Atunci îl contabilizăm la micro-poeme și amânăm debutul în haiku!

La cum evoluează \"duelul\"
Ica Ungureanu - Viorel Vrânceanu

La cum dau replica, actorii,
Finalul se întrezărește:
E-acel ce-l vor și spectatorii...
Un fante transformat în pește!

Ioan J

P.S. Chestia cu \"Umoru-i lucru serios\" incumbă o poantă atât de bătătorită și de răsucită pe toate părțile, încât nu mai merită osteneala de a o aborda în epigramă! Cât privește construcția, dacă textul acesta este un catren de cenaclu și \"maestrul chelios\" este acela pe care-l bănuim, este totul OK. Dacă nu, atunci este un fel de \"n-am găsit altă rimă\". Cu amiciție colegială,