Poezie

În raiul tăcerilor mele

1 min lectură·11 iulie 2018

Mediu

- A mia oară tac cu îndârjire

Am declarat cuvintelor război,

Nici tu nu știi cât îmi lipsești, iubire,

Tot cerul stă ostatic între noi.

În raiul meu sunt ramurile grele

De fructe interzise date-n pârg,

Arhanghelii-mpletesc covor de stele

Sperând că pașii tăi, cândva, cu sârg

Îl vor străbate-ncet în căutarea

Minunii tale. Nu așa-mi spuneai?

Capitulezi sau vei urma chemarea?

Când o s-ajungi să știi că ești în rai.

- Tăcerea ta cuvintele-mi dezbracă

De orice sens, c-un calm maiestuos

Aștept în eden fructul să se coacă

Și ceru-ntreg o să-l străbat pe jos.

Îți voi trimite-un înger c-o scrisoare,

Misionar al raiului, iar tu

Să-mbraci albastrul cerului și-o floare

Strivește-o între sâni! Nu-mi spune, nu!

Gustând din ei voi desluși dulceața

Minunii ce-o visam de-atâta timp

Și-ți jur că ne va prinde dimineața

Ostatici între Eden și Olimp.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.239

Ioan Grigoraș. “În raiul tăcerilor mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14128404/in-raiul-tacerilor-mele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.