Poezie
Delir primăvăratec
1 min lectură·
Mediu
- Plouă în zori, e soare la amiază,
Spre seară ceru-i mohorât din nou,
Natura crudă parcă delirează,
Ziua-n palton și noaptea în tricou,
Doar eu mai stau în patul mic de veghe
Cu focul jucăuș din șemineu
Și te aștept să mai străbați o leghe,
Să te dezbraci cuminte, în antreu,
De rochia subțire înflorată
Și amândoi să rătăcim un timp
Pe pagini noi, erată cu erată,
Să nu ne-apese niciun anotimp.
- Zâmbește, dragul meu! Capricioasă
E primăvara ca un prunc din flori,
Dar dacă n-ar fi fost așa frumoasă
N-am rătăci nebuni adeseori
Să ne-ntâlnim sub tâmpla dimineții,
Doi visători de dor înmuguriți
Ce-au hoinărit pe curcubeul vieții.
Dacă-mi dezbrac rochița să-mi promiți
C-o să mă ții ostatică-n poveste
Mai mult de-un anotimp, mai mult de-un veac,
Și-atunci când bate ploaia în ferestre
Sau ninge-n dormitor cu liliac.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
023591
0
RR