Poezie

Viața la țară

1 min lectură·29 aprilie 2018

Mediu

- De azi, iubito, m-am mutat la țară,

Nu am semnal pe telefon, nici net,

Zace în pod bătrâna mea chitară

Și plânge uneori ca un poet

Ce s-a retras într-un cotlon, departe,

Să nu-l mai știe nimeni și oricât

L-ar căuta, dar n-a fugit de moarte,

O poezie-a vrut, numai atât,

Să-i fie asfințitu’-n strai de gală

Și nopțile să-i râdă-n așternut,

Iar dimineața-n rouă din petală

Să-ți simtă trupul, dulcele sărut.

- E bine să te-ntorci spre adevărul

Ascuns de văzul lumii și să-nvii

Când înflorește-a bucurie mărul

Și timpul doarme-n fân… În orice zi

Să te trezești cu soarele deodată

Și să te faci pierdut pe undeva,

Pe o potecă-ngustă, neumblată,

Cu poezia-n suflet. Umbra ta

Să se așeze-n taină la izvorul

Ce îmi sărută umbra-n asfințit.

Iubite, știi cum se măsoară dorul?

Alunecând pe-o lamă de cuțit.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.124

Ioan Grigoraș. “Viața la țară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14124917/viata-la-tara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.