Poezie
Ursită
1 min lectură·
Mediu
- Era târziu, iar vara doar un moft
Cu panglici albe și cu bagatele,
Ea rătăcea pierdută într-un soft,
El dezbrăca o rimă de atele.
În faptul serii, fără niciun bob,
O ursitoare cu puteri astrale
Le-a dăruit, din cerul mat, un ciob,
Un cântec în culorile spectrale,
O noapte cu sclipiri, în zori tăciuni
Mocnind tăcut pe inimi, la fereastră
O vară caldă, seri cu rugăciuni
Și-o toamnă colorată, verde-albastră.
- Era devreme, printre partituri,
C-o foaie transformată-n evantai
Solfegiam dramatice măsuri,
Era probabil... „Madame Butterfly”.
Pianul depresiv abia-ndrăznea
Să se-ncadreze în acest decor,
Când mâna ta ușor îl atingea
Chopin ofta, „Prelude în E-minor”.
Un geam deschis și-o pală de vânt cald,
Prima secundă din ursitul vis,
Pictată în nuanțe de smarald...
Nu cred că e ceva să fi omis.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
023526
0
RR