Poezie
Unic
1 min lectură·
Mediu
- Sunt tot aici, la marginea tăcerii,
Și florile mă-mbracă tot la fel,
În catedrale,-i Noaptea Învierii,
Iar tu iubite, îngerul fidel,
Ce îmi alungă iernile polare,
Pentru că știi, magnolia aceea,
Care-și înalță crengile-nspre soare,
Copila dulce, uneori femeia,
Te-așteaptă-aici, pe-aleea pietruită,
În burgul reclădit din amintiri,
C-o singură avere moștenită -
Blestemul unei singure iubiri.
- Sunt lângă tine, drumul spre lumină
E presărat cu flori de liliac,
Mă împresoară liniștea divină,
Parfumul tău, un afrodiziac,
Îmi amintește că mi-ai fost aleasă
În urmă cu un an, poate mai mult,
În Noaptea Învierii ca mireasă,
Când mi-ai lăsat pe buze un sărut.
Te-aștept, acum, în seara asta Sfântă,
Să facem cerului mărturisiri,
Să declarăm deschis că ne frământă
Blestemul unei singure iubiri.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
023.499
0
Ura are ceva dintr-un „blestem”, pe când iubirea conține în esența ei sacrul.