Poezie
Primul marte
1 min lectură·
Mediu
- Un vis ciudat simt că-mi descalță noaptea
Și globurile de cristal se sparg
Ca stelele lovite de catarg,
La fel ca ieri și azi, în ziu-a șaptea,
Când cerul e o linie subțire
Pe pojghița de gheață de la mal,
Că-n anotimpul ăsta anormal
Și zloata parcă e o siluire
A soarelui din primul nostru marte,
A lacului cu ochi de diamant
Pe care astăzi ninge aberant
Și-i luminat de felinare sparte.
- Sub scuturi de oțel timidul soare
Înlănțuit de Eol stă ascuns...
Tăcerea mea la tine a ajuns
Sau rătăcește încă prin ninsoare?
Mă dor cocorii-ntârziați și tu
Pe unde faci orații despre vreme?
Pădurile se pieptănau devreme,
Purtau magnolii albe ca desú.
Nu seamănă nimic a primăvară
Și totuși, undeva, ascunsă-n noi,
Pe trupul biciuit de-atâtea ploi,
O floare cere dreptul să răsară.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
023579
0
pentru că nu pot lăsa decât superlative...
În scrierile dumneavoastră văd bucățele de eternitate...