Poezie

Povestea de pe urmă

1 min lectură·16 februarie 2018

Mediu

- Aș vrea să-ți fiu povestea de pe urmă,

S-o povestești în nopți când gerul mușcă

Și eu ascuns în taine, câte-o dușcă

Din elixir să trag și-apoi pe burmă

Să las o inimioară de zăpadă

Știind c-ai s-o topești în palma caldă

În care ochii uneori se scaldă,

Când noaptea cerne strada cu pomadă.

Aș vrea să-ți fiu aproape și departe,

Un albatros cu aripi desfăcute

Să-ți cânte dimineața și s-asculte

Chemările de dincolo de moarte.

- Adăpostit în suflet, ești o parte

Din mine, anatomic concepută,

Bucata de destin necunoscută

Ce-o explorez, dar nu-mi vorbi de moarte.

Să nu-ndrăznești să-mi spui că toate-aceste

Emoții și trăiri sunt efemere,

Când veșnicia însăși ți-o voi cere

Să pot păși prin ultima poveste

La brațul tău și desenând o slovă

Te voi urma, ești candela mea vie,

În urma noastră se vor naște-o mie

De mituri sau o altă supernovă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.206

Ioan Grigoraș. “Povestea de pe urmă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14120698/povestea-de-pe-urma

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.