Poezie

Un țărm cu albatroși

1 min lectură·15 februarie 2018

Mediu

- Am adunat secunde în clepsidră

Cât să mi-ajungă până te revăd,

Că fără tine noaptea e anhidră

Și-n inimă plâng valuri, un prăpăd

E-n fiecare zi când ești departe

Și nu găsesc la ușă niciun semn,

Pe strada mea doar felinare sparte,

Mă simt confuz, dar vreau să-ți jur solemn

Că vom găsi o insulă pustie,

Un țărm pe care zboară albatroși,

Să-ți dăruiesc metafore, o mie,

Când mă dezbraci cu ochii tăi frumoși.

- Am învățat să-nșir secunde albe

Pe firul de mătase-al unui gând,

Și de-o să vii, îți pun pe umeri salbe

De așteptări... Þărmul acesta blând

Nu-i răvășit vreodată de furtună,

Pare de Cronos binecuvântat,

Chiar de lipsești, tot suntem împreună,

Iar timpul stă pe loc, e ancorat

De farul ‘nalt care atinge cerul

În nopțile când luna absentează

Și poate el a fost bijutierul

Care-a unit destinele-ntr-o frază.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.370

Ioan Grigoraș. “Un țărm cu albatroși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14120652/un-tarm-cu-albatrosi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.