Poezie
Sub teiul din Copou
1 min lectură·
Mediu
„Menirea vieții tale e să te cauți pe tine însuți.” Mihai Eminescu
- Mă ninge iar și îmi aduc aminte
De versul tău, îl simt ca pe-un ecou
Venit din univers să mă alinte,
Trimis de un Luceafăr în Copou
Sub teiul argintiu plin de parfumul
Scrisorilor... Azi le desfac, încet,
Să-mi lumineze slova vie drumul
Și să parcurg întregul alfabet
Al poeziei. Plimbă-mă de mână
„Pe lângă plopii fără soț”, te-aștept,
Când zorii se aprind și-apoi îngână
Poemele care-mi pulsează-n piept!
- „Amorul unei marmore” rămâne
Sub teiu'-ncărunțit de-atâta dor
Ce-și ‘nalță ruga-n crengile bătrâne,
De-aș îndrăzni i-aș cere un favor...
Să înfloreasc-așa, în miez de iarnă,
„De-or trece anii”-n zborul lor prelung
Sub pașii tăi metafore s-aștearnă,
Într-un târziu și eu o să ajung
„Sara pe deal”, când luna se prăvale
Pe bolta poeziei. Un stilou
Va scrie pe destin o altă cale...
Ne-om regăsi sub teiul din Copou.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
012
0
Trezirea și iluminarea duhovniceasca a neamului au fost reperele destinului lui. (Face pate din armata de sfanti a neamului romanesc))
Chiar dacă, s-au turnat, intenționat, straturi de minciuni peste viata lui, lumina geniului le-a sfărâmat.