Poezie

Inconștiența unei ierni

1 min lectură·14 ianuarie 2018

Mediu

- Eu sunt un fulg de nea sinucigaș,

Cu ochii-nchiși, cu mâinile legate,

M-arunc pe caldarâm, într-un oraș

Cu turnuri vechi și străzi întortocheate.

Obrajii tăi i-am sărutat în zbor

Și tot în zbor ți-am căutat privirea,

În noaptea asta caldă am să mor,

Dar, tu, să știi că asta mi-e menirea.

Trăiesc puțin, o oră sau un vis,

Pe pieptul tău, răgaz de-o amintire,

Și îți promit o iarnă-n paradis

Cu fulgi de nea sinucigași, iubire!

- Ești fulgul meu de nea și te aștept

Să te oprești dansând sub felinare,

Ai trupul alb, fragil, și-ascunzi în piept

O inimă pulsând cât o ninsoare.

Întind obrazul rece către cer

Să te sărut pe talpa de zăpadă,

În schimb aș vrea o iarnă să-ți ofer,

Să mă transform în fulg ca și dovadă

Că amândoi putem dansa etern

În basmul emisferei boreale,

Acolo-n noaptea lungă norii cern

Fulgi jucăuși peste iubiri astrale.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.088

Ioan Grigoraș. “Inconștiența unei ierni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14118926/inconstienta-unei-ierni

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.