Iubito…

1 min lectură·7 mai 2017

Mediu

O mie de gesturi mi-aruncă în stradă

tot roiul de fluturi târzii,

simt gust de pământ,

văd păsări de pradă,

iubito,

suntem încă vii,

încinși ca jăratecu-n sobă

cu mintea zburlită de chin,

aprinde lumina,

dar

stinge-o degrabă că vin

la o cană cu vin.

Aprinde lumina și lasă la ușă

un semn să mă-ndemne să bat,

țigara mocnește,

e-atâta cenușă

în față, în urmă...

nu vezi cum mă zbat?

Cum orice secundă parșivă-mi întoarce

din ceasuri tic-tacu-napoi...

iar tu

mă crucifici, femeie, pe ace...

Mai știi cât din tu și din eu

suntem noi?

012.221

Ioan Grigoraș. “Iubito….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14106815/iubito

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

avut așa o senzație că mă reîntorc la anii folk.