Poezie

„Pasul absent” al lui Paler

1 min lectură·30 ianuarie 2017

Mediu

„Ca să ajungem atât de aproape

ca să rămânem atât de departe

doar un pas ne desparte

și între noi curge noaptea continuu

prin pasul absent.” Octavian Paler

- La asfințit s-aprinzi o lumânare

La geamu-n care luna se răsfață

Și dacă arde până dimineață

Voi ști c-absența mea încă te doare

Și nu mă uiți oricât de mult ar trece

Din primăvară până-n primăvară,

C-abandonând aripile de ceară

Iubirea noastră n-o să se înece.

În seara asta, când nu-ți bat la poartă,

Dar am să-ți las magnolii la fereastră,

Preschimbă-te într-o secundă-albastră,

Minunea mea, și vino, fără hartă!

- În fiecare noapte sunt captivă

Într-un poem brodat cu flori de gânduri.

Încerc să-ți scriu, măcar câteva rânduri,

Să-ți spun că o balanță emotivă

Îmi cântărește sufletul pe-un taler...

Lipsește mult din el, o jumătate,

Și-acolo, pe băncuță, la cetate,

Te-aștept demult. Îți amintești că Paler

Spunea că timpul care ne separă

E-un calcul eronat și provizoriu?

Absența ta e-un mod contradictoriu

De-a căuta pierduta primăvară.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.178

Ioan Grigoraș. “„Pasul absent” al lui Paler.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14102364/pasul-absent-al-lui-paler

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.