Poezie

(Ne)vinovați

1 min lectură·29 ianuarie 2017

Mediu

- Nu caut scuze, nici pretext,

Să-mi motiveze permanent

Păcatul care în context

E cel mai sigur argument

Că-s vinovată. Recunosc,

Stigmatul dragostei îl port

Pe pielea cu parfum de mosc,

Osândă dulce și confort

Când brațele mă găzduiesc

Și mijlocul mi-l frângi flămând

Abdic tacit. Păcătuiesc?

E prea târziu sau prea curând?

- Azi mă declar (ne)vinovat

Că mă îmbăt când te respir,

Nu-mi pasă dacă e păcat,

Ești o esență, elixir...

Că n-am avut curaj de-ajuns

Să merg pe sensul interzis,

Sunt vinovat și un răspuns

Îți dau în fiecare vis

Când mă scufund în labirint

Și doar în sângele tău știu

Să înfloresc, să mă alint,

Să-mi spun că încă nu-i târziu.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.210

Ioan Grigoraș. “(Ne)vinovați.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14102312/nevinovati

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.