Poezie

(A)dor tăcerile

1 min lectură·20 ianuarie 2017

Mediu

- Mi-e dor de mine în absența ta,

Dar mi-am legat de pașii înserării

Un ultim vers c-un șal de catifea...

Tu să-l aștepți pe un peron al gării

Din sufletul ce-ți caută pe-aici

Urmele mâinii ce-a atins amurgul,

Punându-mi stele moi sub pașii mici

Mi-e dor de noi, să răzvrătim tot burgul

Să ne oprim pe-aleea de la turn,

Pe banca noastră albă și tăcută,

Un crin regal și-un fluture nocturn

Impertinenți pe stradă se sărută.

- Eu m-am oprit pe un peron pustiu,

Nu mai curg trenuri nici măcar în joacă,

Pe-o margine de drum un vizitiu

Ciocnește cu nuntașii o cinzeacă

Și liniștea se sparge, dintr-un ciob

Cu fantezii și versuri dezbrăcate

Reconstruiesc traseul, bob cu bob

Spre banca noastr-ascunsă sub cetate.

Ador să regăsesc aici un pas

Pictat de timp și profeții astrale,

Mă dor tăcerile din primul ceas,

Dar simt pe buze-aroma gurii tale.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.179

Ioan Grigoraș. “(A)dor tăcerile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14101901/ador-tacerile

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.