Poezie
Ca și cum am împărți aceeași inimă
1 min lectură·
Mediu
- Noi, două trupuri albe topite-n călimara
Destinului ambiguu, am ridicat povara
Acestei lumi corupte de demoni și iluzii,
Am răsturnat guverne și-am răspândit confuzii,
Dar unul pentru altul am fost dovada vie
Că nu e rațiune și nici anatomie
Să ne separe visul... Iubirea mea, sub stern
Același cord măsoară un anotimp etern.
De necrezut e gândul că donator posibil
Aș mai găsi vreodată, doar tu ești compatibil
Cu tot ce mă încântă, trăiesc în poezia
Care sfidează Iadul și fiziologia.
- Suntem nebunii care trăiesc cu jumătatea
Din inima ce bate sfidând realitatea
Acestei lumi obscure ce nu mai știe sensul
Iubirii care-mbracă de veacuri universul.
Suntem dovada certă că nu e chirurgie
Să ne despartă visul, aceeași poezie
Ne-a așezat pe calea destinelor pereche
Într-o poveste nouă, și totuși, cât de veche
E veșnicia castă pe care-am construit-o,
Cu inima aceasta, în pieptul tău, iubito,
Palpit profund, anarhic, aprins, ireversibil,
Ți-s donator de suflet de-a pururi compatibil.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
012.934
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Ca și cum am împărți aceeași inimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14101863/ca-si-cum-am-imparti-aceeasi-inimaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Trăim într-o ''lume obscură'', confuză, echivocă, ce ''nu mai știe sensul iubirii'', ci doar al intereselor, egotismului și orgoliului, căci prin iubirea desăvârșită suntem ''donatori de suflete pururi compatibili''.
0
