Poezie

Doar eu îți știu canonul

1 min lectură·20 octombrie 2016

Mediu

Iubita mea, bat iernile la ușă,

Deasupra croncănesc a geruri, ciori,

Orașul parcă doarme în cenușă

Și soarele de zile-ntregi, în nori.

Eu sunt acasă, am făcut cafeaua,

Tu vino cu tristețile sub fard,

Voi ști doar eu și poate... canapeaua

Câte-s ascunse-n tine, câte ard...

Parfumul tău va-ncercui culoarea

Însingurării mele cu nectar;

Va sta aprinsă numai lumânarea

Privind cubul de gheață din pahar.

Și te-oi iubi încetul cu încetul,

Te voi privi, frumoasă, de-ai să pleci

Să-ți ispășești canonul, lângă altul

Cu trupul gol și degetele-ți reci.

Sufletu-ți cald îl voi păstra la mine,

Din mine ia ce vrei, nu te sfii;

Iubita mea vin iernile haine -

Cafeaua-i gata, eu aștept să vii!

001.118

Ioan Grigoraș. “Doar eu îți știu canonul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14097858/doar-eu-iti-stiu-canonul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.