Poezie

lacrimi de vacanță

1 min lectură·2 august 2016

Mediu

noaptea aud pașii trenului

calcă apăsat prin gara sufletului meu

pustiită de caniculă și furtună

ca-ntr-o simfonie neterminată pentru pian și orchestră

știu c-ai să pleci

vor rămâne peroanele colorate

felinarele desculțe

lacrimi în ochii celor sparte de invidia ploilor fără matcă

aș vrea să plâng fiecare dală de vers

ce poartă urmele noastre ca aleea celebrităților

din parcul cetății sibiene

pleci să fii mai aproape

pământul e mărul din care eva încă n-a mușcat

după o rotație completă ai să-mi bați în fereastră

liliacul va mai înflori o dată

ca după fiecare vacanță

***

romanțele se scriu cu sânge iubirea mea

timpul nu e niciodată îngăduitor

cu cei care-și amanetează inima

dar noi

călătorim mereu îmbrățișați

în stațiile prin care sufletul face escale

înghesui în bagajul de mână speranța

fotografiez relieful arid al neliniștii

pe care mâna ta l-ar rotunji cu o simplă atingere

cât deșert în lipsa ta

dunele acestea pe care ravel a scris cândva bolero-ul

ostinato obsedant care îmi seamănă izbitor

ascultă

mă voi întoarce curând

purtând sărutul soarelui pe piele

până atunci învață să deguști

ciocolata amară a certitudinii

că nu există loc

unde să nu fim poezie

ioan grigoraș & liliana trif

002.044

Ioan Grigoraș. “lacrimi de vacanță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14095133/lacrimi-de-vacanta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.