Poezie

sălcii plângătoare

1 min lectură·2 august 2016

Mediu

oare mai ninge mult cu-atâta caniculă

seceta asta mă omoară

nici roua nu mai plouă

simt pe buze praful din petale

mă arde

o să mă usuc dacă nu-mi alinți sufletul

cu picioarele desculțe și reci

cu degetele lungi și răcoroase

ca-n primăvara când îmi atingeai claviatura

cu mâinile-amândouă

cu palma piciorului stâng

să beau șampanie cu gheață din căușul ei

era răcoare

ploua peste trupurile noastre umede

și totuși simțeam seceta cum mă usucă

ca pe-o salcie plângătoare

de dorul tău

***

s-au întors ploile

parcă musonul ar fi rătăcit drumul spre asia

tălpile calcă lutul umed

urmele pașilor se șterg amnezice

și pașii tăi

ce mal de incertitudine bătătoresc

unde scriu istoria trecerii

prin povestea insuportabilei absențe

mă dori

ca și cum timpul mi-ar smulge din trup

bucăți de inocență

cu fiecare pas mă dori mai mult

nici nu mai știu dacă te îndepărtezi

sau te apropii

lentila vremii stă între noi

hotar al sorții

iar eu

tot așa cum știi

depăn tristeți pe ghemul tăcerii

ioan grigoraș & liliana trif

001.184

Ioan Grigoraș. “sălcii plângătoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14095110/salcii-plangatoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.