Ioan Ghip

Oglindiri Nu chipurile noastre Se văd într-o oglinda, Ci visele tăcute În jurul ei colindă... Se văd ne împlinite În zâmbetul amar Cohorte-ncătușate Oglinzii date-n

DESPARTIRE Ne-am despartit in zori de primavara Cand viata renastea-n paduri de brazi Si cand boboci de flori te asteptau Sa-i mangai cu privirea Din ochii tai cei calzi. N-ai

Spectacol Se trezește, sus pe deal, Din păduri, o lună caldă Și grăbită se ridică Curioasă ca să vadă, Ce se-ntâmplă jos în vale Unde susură izvorul, Când o ciută-și duce

Casuta Sta casuta in zapezi, Casuta lui Mos Culaie Mititica parca nu-i, Acoperita cu paie. Iar afara viscoleste, Fluierand pe langa usa Mosu sta-n genunchi si cata Doi carbuni de

DEMULT Un glas de fluier cand se-aude E o mangiere de zefir In suflet , inima-mi patrunde Si-mi pare ca sunt iar

Blestem Trece timpul ca nebun, Duca-se-n pustii In zadar te nai astept... Cred ca nu mai vii... Alte drumuri ti-ai ales, Departe de mine Fie-ti drumul insorit! Zilele senine! Pe

Târziu de seară Peste dealuri cu păduri Iese luna plină, Huhurezul huhuie Sub bolta senină În bobițele de rouă Se-oglindește luna, Din păduri de farmec pline Mă întorc acuma. Aș mai

Plagiatorul Printre salcii trece lutria Valurind usor prin ape, Scufundandu-se-n mistere Ca de ochi straini sa scape. Pe sub salciile pletoaase Curge apa lin, tot lin, Numai umbrele ce

Vecernie Bat clopotele de vecernie, Se lasă seara-ncet, încet Și raze soarele mai cerne, Ca-ntr-o frântură de sonet. Sub deal stă satu-a rugăciune, Încremenit, în pacea sfântă, Și-n

Spectacol Se trezeste sus pe deal Din paduri o luna calda Si grabita se ridica Curioasa ca sa vada, Ce se-ntmpla jos in vale Unde susura izvorul, Cand o ciuta-si duce

Frica Cică era odată o babă bătrână, tare bătrână, și nu avea pe nimeni în casă, nici copii, nici neamuri apropiate,doar o

Spun uni ca poetii, uneori, Mai umbla si hai-hui cu capu-n nori Visand la ce a fost si la prezent Dar si la viitor concomitent. De-aceea-i vezi pe uni dusi, asa, Cu