Poezie
În genunchi și cu fața la zid
(fragmente dintr-un volum în pregătire)
2 min lectură·
Mediu
O înserare roșie
ni se arată o înserare roșie cum n-am mai văzut
pe masa din parc paharele-s pline de ploaie
iar ultimele frunze au încoronat până și
nebunii de pe tabla de șah
tu te întorci din oraș
mirosind a benzină și părul tău
lasă prin camere o aureolă albastră
dar aerul a fost deja respirat
și parinții s-au scufundat surdo-muți
în apele amniotice ale telejurnalelor
mâncăm iarăși singuri ca în luna de miere
și prin fereastra bucătăriei se văd pescăruși
virtuali căzând pe oraș ca o ceață ...
e târziu?
mai rămâne, printre șanțuri, conducte și sârme,
doar imaginea unui leu devorat de furnici
(sau poate tramvaiul din celălalt veac și
trupul însângerat al poetului tânăr, desenat
pe asfalt cu o piatră de var, râcâită din zid)
e mult prea târziu!
- Ai uitat lumina aprinsă în baie, îmi spui
și adormi susurând.
Parabola umbrei
înțelepciunea hrănită cu vorbe
e o mlaștină
în care și stelele se reflectă murdare
dar
destinul nu vorbește niciodată cu vorbe
ca un înotător la marginea furtunii
aștepți să ți se întindă o palmă fierbinte
din beznă
dar
destinul nu se interesează niciodată de noi
și uite
cât de repede se stinge flacăra zilei
peste cenușa de gesturi și poze
dar
destinul nu zâmbește niciodată spre noi
căci
nu există nici bine nici rău
îți repetă ecoul din carne
și ești atât de singur
încât
până și faptele tale de glorie
ți s-au lipite de piele ca solzii
încât
până și preșul de umbră
de sub tălpile tale
e chiar sângele tău.
Vedere de sus
faptele, câte sunt
niște urme pe trepte
și ploaia plutind peste crini
- transparențe abia bănuite
în fabula aceasta
golită de sângele negru-al istoriei
un echilibru
pe care mă străduiesc să-l mențin
pânâ noaptea târziu,
când pieile noastre
pictate cu buze și ochi
se întorc fluturând pe pământ
și
un râu de mercur ne acoperă fața
în liniștea somnului
se aud mici cutremure -
chiote, scâncete, șoapte
dar
niciun cuvânt despre rana fierbinte
care crește pe cer
și despre întâmplarea că mai sunt locuit
văzute de sus,
toate vorbele noastre
se prăbușesc ca un mal de pământ
în liniștea flămândă a mării
053.260
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Florin Stanciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 364
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 76
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Florin Stanciu. “ În genunchi și cu fața la zid.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-florin-stanciu/poezie/13908946/in-genunchi-si-cu-fata-la-zidComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MMpai cum se vad pescarusi virtuali? ori se vad, ori sunt virtuali?
mi-a placut oarecum, primul text, dar eu l-as scutura putin. cam asa (si te rog sa ma ierti ca ti-am ciopartit textul)
ni se arată o înserare roșie cum n-am mai văzut
pe masa din parc paharele-s pline de apa de ploaie
tu te întorci din oraș mirosind a benzină
părul tău lasă prin camere o aureolă albastră
si parinții s-au scufundat surdo-muți
în apele amniotice ale telejurnalelor
mâncăm iarăși singuri ca în luna de miere
și prin fereastra bucătăriei se văd pescăruși
mai rămâne doar imaginea unui leu devorat de furnici
sau poate tramvaiul din celălalt veac
e mult prea târziu
ai uitat lumina aprinsă în baie, îmi spui
și adormi susurând
mi-a placut oarecum, primul text, dar eu l-as scutura putin. cam asa (si te rog sa ma ierti ca ti-am ciopartit textul)
ni se arată o înserare roșie cum n-am mai văzut
pe masa din parc paharele-s pline de apa de ploaie
tu te întorci din oraș mirosind a benzină
părul tău lasă prin camere o aureolă albastră
si parinții s-au scufundat surdo-muți
în apele amniotice ale telejurnalelor
mâncăm iarăși singuri ca în luna de miere
și prin fereastra bucătăriei se văd pescăruși
mai rămâne doar imaginea unui leu devorat de furnici
sau poate tramvaiul din celălalt veac
e mult prea târziu
ai uitat lumina aprinsă în baie, îmi spui
și adormi susurând
0
MMde ce miroase a benzina cand se intoarce din oras? asta nu am prea inteles
0
IS
Domnului Mihail,
Se știe că după mulți teoreticieni, termenul de realitate virtuală este folosit în sensul de simulare a realității vizibile, mai degrabă decât de redare fidelă a acesteia. (Asta încercam să sugerez și eu.)
Cât despre benzină, volatilă fiind, mirosul ei ne însoțește pretutindeni în oraș, iar cu aproape un veac în urmă, când încerca să sugereze mediul urban, Topârceanu scria: \"miros albastru de benzină și nori de pulbere și fum...\"
Se știe că după mulți teoreticieni, termenul de realitate virtuală este folosit în sensul de simulare a realității vizibile, mai degrabă decât de redare fidelă a acesteia. (Asta încercam să sugerez și eu.)
Cât despre benzină, volatilă fiind, mirosul ei ne însoțește pretutindeni în oraș, iar cu aproape un veac în urmă, când încerca să sugereze mediul urban, Topârceanu scria: \"miros albastru de benzină și nori de pulbere și fum...\"
0
ICSunt pe placul meu aceste dimensiuni ale întîmplării și-ale destinului. O singură obiecție: aveți o construcție care întrerupe cursivitatea -cel puțin, așa mi se pare mie-. Eu am inversat, astfel citind mai ușor: \"printre șanțuri, conducte și sârme mai rămâne doar imaginea unui leu devorat de furnici\". Dar, pînă la urmă, acest aspect nu are o așa mare importanță. Esențialul constă în ansamblul imaginilor frumos redate.
0
aici e geniala
văzute de sus,
toate vorbele noastre
se prăbușesc ca un mal de pământ
în liniștea flămândă a mării
extrem de amical