Ioan Florin Stanciu

Incidentul

la Hunedoara într-o toamnă târzie prietena mea de campanie - două săptămâni petrecute în parcul cât un cearșaf al orașului - m-a pus să-i jur în genunchi pe asfalt printre picioarele celor

ne întâlneam în sala de lectură deși nu mai aveam încredere în cărți eram mai frumoși decât ele și ne spuneam prin aerul deja respirat cuvinte cu miresme de iarbă ascultam marea

Prea târziu... când umbra pe zid face ochi și-ntr-unul din ochi e o fiară la pândă deja e târziu e prea târziu și atunci când ai treizeci de ani și fierea din lume îți lasă o

O înserare roșie ni se arată o înserare roșie cum n-am mai văzut pe masa din parc paharele-s pline de ploaie iar ultimele frunze au încoronat până și nebunii de pe tabla de șah

Apocriful necredinciosului Toma (fragmant de roman) Pe la sfârșitul lui august, în ciuda dezordinii permanente din cameră, băgasem de seamă că, în lipsa

Ioan Florin Stanciu, un narator viguros, dăruit cu frâiele calofilului

L U P O A I C A D I N C E R IOAN FLORIN STANCIU