Deriva
la Hunedoara într-o toamnă târzie prietena mea de campanie - două săptămâni petrecute în parcul cât un cearșaf al orașului - m-a pus să-i jur în genunchi pe asfalt printre picioarele celor
Aproape o romanță
ne întâlneam în sala de lectură deși nu mai aveam încredere în cărți eram mai frumoși decât ele și ne spuneam prin aerul deja respirat cuvinte cu miresme de iarbă ascultam marea
În genunchi și cu fața la zid (2)
Prea târziu... când umbra pe zid face ochi și-ntr-unul din ochi e o fiară la pândă deja e târziu e prea târziu și atunci când ai treizeci de ani și fierea din lume îți lasă o
În genunchi și cu fața la zid
O înserare roșie ni se arată o înserare roșie cum n-am mai văzut pe masa din parc paharele-s pline de ploaie iar ultimele frunze au încoronat până și nebunii de pe tabla de șah
