Ina Simona Cirlan

O surpriză caldă- fierbinte în ciuda celor zero grade de afară vorbele tale, Radu. Întotdeauna reușești să mă surprinzi cu sugestiile tale. Reportaje? Nu mi-ar fi venit nici să mă gândesc:)). Am să încep de acum...
M-am bucurat să știu că din când un piccolo penserino:) te aduce aici. Îți mulțumesc, cu drag!

Important e că ghidușia mea a contribuit la creșterea unui zâmbet dar și mai important e că nu ai zâmbit fără ca eu să nu știu astfel încît ai contribuit și tu la nașterea unui alt zâmbet, al meu:). O fi asta un fel de teoria a zâmbetului:))?
Mulțumesc, Lucian!

N-am fost niciodată mai departe de obectiv:)). Îți tare mulțumesc că nu uiți să treci și mai ales că mă lași să aflu despre zâmbetul tău!
Mi-e tare dor să mai citesc ceva scris de tine! Chiar ai hotărât să nu mai postezi?

Să mă ierți că n-am intrat să-ți mulțumesc pentru privirea-ți zîmbărăcioasă. O fac acum.
Cu prietenie și eu!

Te rog, așează-ți supozițiile găunoase, lecțiile despre cinism și fățărnicie pe alte pagini unde poți găsi interlocutori la fel de plictisiți de viață ca și tine.
Arătatul mușchilor în fața unui copil de 13 ani e la fel de penibil ca săritul corzii cu guma de la chiloții din dotare.
Schimbul de idoli pe care i-l propui e deasemenea dezastruos mai ales că Doru nu fumează chiștoace în băile în care poeții de care vorbești își scuipă nemuritoarele versuri pe pereți... „cacu” sau fără „cacu” dacă ar fi să te citez, Doru n-are nicio șansă să se plafoneze pentru că e viu, autentic și curat sufletește precum un inger.
Știind că ai obiceiul să te inflamezi mult și inutil, te-aș ruga să o faci pe una din paginile mele mutând discuția de aici unde un copil nu face decît să povestească cum crede el că a apărut înghețata... Apropo, ai citit textul? Se presupune că aici ar fi trebuit să scrii ce crezi tu despre acest text și nu ce crezi tu că și-ar spune în barbă, Doru.

Copil frumos,
sunt tare mândră de cumpătarea cu care răspunzi acestor gen de provocări. Să nu schimbi nimic din modul în care simți. Sunt bucuroasă că te pot privi crescând.

Mereu pe fugă voiam doar să te anunț că eu urmăresc seria, Marie! Să nu care cumva să n-o continui și să mă lași la poarta aeroportului:). Se anunță foarte interesantă!

Așa cum intuiam, nene Genu, chiar ai peniță pentru proză!
Mai trebuie să faci \"asta-asta\" măcar de douăzeci de ori:))
Stau cu ochii pe mata ca pe butelia comunistă așa că să nu care cumva să dezertezi:))
Eu aș schimba doar titlul și i-aș spune simplu \"Democrație\" dar merge și așa.

Pui pozele pe photobucket si apoi inserezi tag-ul HTML parca asa se cheama:). Numai ca e bine sa le ridimensionezi înainte de a le pune pe photobucket.
Și mie îmi place seria pe care ai deschis-o și aștept episoadele următoare mai ales că suspansul cu balanța mă interesează:)

Naicuiul:)) matale e de șase ori mai valoros decât naicuiul meu!
Locul întîi pe podium adjudecat, deci!
Pecând mă pregăteam să-ți mulțumesc mă gândeam dacă n-ar fi cazul să organizăm un concurs, eu zic că bătălia ar fi sângeroasă:))!
Bun- bun! Mulțumiri zâmbărețe!

Norică:))
Sper că nu mă-ntrebi pe mine! Eu îs toată un semn de întrebare!

Alin,
Eu te invit în natură și tu o cotești în politică?:))

De departe, poate chiar din avion se vede că suntem toți înzestrați pentru gen, care o fi ăla:))
Cu mulțumiri hlizite pentru contribuție la năzbâtie!

Ioana:)
Eu zic că nu-i bai numa\'dacă te întorci să-mi spui când te dumirești! Zâmbetul era însă obligatoriu:)! Mulțumesc!

Marieee,
Păi, frumos îți șade să aduci funii în casa spînzuraților?!?
Auzi la ea, salată de vinete, pîine coaptă pe cărbuni, ciorbă de văcuuuță... păi tu știi ca-s doi ani de când n-am mai fost acasă? Și-or mai fi și alții, săracii... Hmm! trebuie să mă gândesc la ce articol de lege să te reclam!

PS: Serios vorbind ai un talent extraordinar de a scrie interesant despre orice.
Înfometată admirativ:)!

:))Mi-e frică să te supăr!
Habar n-am de ce, dacă încerc să-mi închipui scena cu măstica eu simt un cucui pe frunte:)).
Îți mulțumesc pentru timpul prețios pe care l-ai petrecut în compania textelor mele bucurându-mă că au reușit să te destindă.
Emoționată nițel!

O inițiativă salutară! Felicitări!
Cum se accesează colecțiile?

O argumentație fără cusur, Dane! Cu siguranță, n-aș fi reușit să găsesc un ton atât de echilibrat.
Ai toată admirația mea!

Domnule Miaconescu,
Mă alătur neașteptat dar cu sinceritate alături de petiționara Maria Gold. Eu bănuiam că am călcat da’ nu știam cu certitudine ce anume. Acum că am aflat mi-am dat seama că situația mea e liliachie spre mov închis sunt gata să nu cer iertare ci pedeapsă cea mai capitală pe care o găsiți. Opriți-mă domnule că nu pot de una singură. E un fel de bulimie epistolară dacă mă înțelegeți și oricât aș căuta rădăcinile nenorocirii mele în copilărie nu reușesc.
Vă implor, opriți-mă că altfel violez din nou:))!!!
Muțumesc, Mărie! Ești o adevărată prietenă! De unde era să știu eu că-s caz penal:))?

Cu mult drag de tine!

Ar putea părea un comentariu de reciprocitate însă te asigur că nu e.
Ești unul din autorii mei preferați. Foarte rar s-a întâmplat să nu citesc vreuna din prozele tale, numai că, stilurile noastre sunt atât de diferite încât mi-a fost teamă să nu scap cine știe ce gogomănie care să-ți tulbure subsolurile:).
De multe ori în timpul lecturii simt nevoia să mă ghemuiesc, de multe ori nu pot traduce în cuvinte senzațiile care se rostogolesc din texte tale... e ca și cum m-aș afla într-o sală cu o acustică perfectă în care sunetul vine de peste tot, de multe ori mi se întâmplă să nu pot penetra decât intuitiv anumite sensuri...
În ultimele două texte, tulburătoare sunt finalurile. Ele vin ca o promisiune care ar trebui să anuleze ceea ce au fost pentru copilul- adult, mâinile tatălui și ale mamei, să șteargă redefinind, redimensionând prin iubire.

Un condei puternic, generos, o voce clară a cărei forță se păstrează constantă, condiție obligatorie pentru formarea unui stil pe care eu consider că deja ți l-ai adjudecat.

Bată-te norocul să te bată, Norică! Acum e musai să mă spovedesc. Poate am norocul să dau peste un preot cu simțul umorului și să nu mă afurisească prea tare:)).
Pentru originalitate, ingeniozitate, iscusința cu care driblezi printre sensurile cuvintelor scuturându-le de praf precum covoarele în ajun de Crăciun:), zic eu că o steluță trebuie neaparat să înlesnească intrarea păcătoșilor în pagină:).

Bună treabă, Dane!

Se spune că puși în funcțiune mușchii râsului:) rezolvă problema ridurilor, nu dau garanții împrăștii doar vorba:)).
Trist e că nu inventez mai nimic îm materie de limbaj, e suficient să-mi folosesc doar auzul.
Peste o sută de ani cred că o să se vorbească internautica, aia cu :
\" c f?, knd vii? m iubeshti? u?...\"
Si-aici chiar am o problema:))
Multumesc pentru zâmbet și trecerea-ți grațioasă!

Asta ar fi prea de tot, Lora! Și-așa, a doua zi după ce-am încheiat textul am aflat că într-adevăr cineva a făcut infarct după o farsă din asta săltăreața. Și eu care credeam că-i doar imaginație mea bolnavă:))
Îți mulțumesc, Lora, întotdeauna mă răsfeți!
Pe când un text și la tine-n pagină? Geaba trag cu ochiul, nimic-nimicuța...
Cu mult drag!

Norocul meu că ți-ai băgat nasul, altfel n-aș fi avut bucuria să aflu că și scrisorica aceasta are destul suflu încât să rămână prinsă la avizier:).
Îți mulțumesc pentru aprecieri, Emilian, zâmbetul tău e unul cu greutate:)!