Ina Simona Cirlan

De ce o fi ajuns textul ăsta la atelier? Sunt câteva mici scăpări și ar mai merge nițel șlefuit dar în niciun caz, nu e un text de atelier.

Foarte interesant, in special, pentru ca are foarte multe sectiuni si posibilitatea de a participa la toate. Sa-l evidențiem cum se cuvine, deci!
Succes participanților!

:)) Treaba cu piuitul încă n-am pățit-o dar face parte din micile mele spaime! Da, Norică a reușit să mă scoată din inerție, îi sunt recunoscătoare, mă simt mult mai vie cu un text pe săptămână decât cu un text pe an:)
Mulțumesc pentru cuvinte, Florinel, întâmpinărilor tale datorez mare parte din ceea ce am scris,
Cu drag!

Sorine,
Sache și-a schimbat stilul are un altfel de umor: mai așezat, mai amar, nițel cinic dar mereu fermecător.
Trăian Botic are nevoie de o steluță, pentru a ieși din anonimat.
Îi demonstrăm astfel că noi suntem oameni serioși, cu simțul umorului în sânge și deci, nu-i nevoie să-și smulgă și sprîncenele:)
Dacă ar fi să cârcotesc, aș cârcoti lângă titlu textului. Mie îmi pare că \"Trăian Botic\" i s-ar potrivi de minune.

Iertare pentru intarziere. Finalul nu-i definit pentru ca se vrea o serie, tot incerc sa ma agat de adrisantul Norica:)) ori la inceput ori la final de aceea si unele si altele sunt cam ciudate.
Iti multumesc si tie si sotiei pentru zambet si amabilitate!

O să mai oralicesc:), pentru că fiind un proiect comun, mi-am luat un angajament pe care vreau să-l respect.
Multumesc pentru trecerea-ți zâmbăreată!

:))De ce trei perechi de mănuși și nu te înduri să chitești nici cu jumătatea aia de ou? Ce e ăla bun(ut)?
Încerc și eu să resuscitez, să măsor cu plumbul dacă a mai rămas ceva prin colțuri...
Mulțam de ochi treaz, surioară, e cu atât mai valoros cu cât știu cât de puțin timp ai!

:)) Frumos e ca nici nu trebuie sa te tratezi, asta e o boala la locul ei.
Multumesc, Adrian, orice zambet e teribil de pretios!

O mică bijuterie a genului care strălucește de una singură dar care merită cu prisosință steluța semnalizatoare.
Foarte bine valorizat absurdul șuvoiului știrist care inundă toate canalele de comunicație, multe „clenciuri” pe poante executate perfect, ar fi inutil să încerc o punctare a celor care încântă în mod deosebit, cititorii vor fi surprinși cât de ușor și plăcut, poți beneficia de schimbarea dispoziției, lecturând un text umoristic de calitate.
Florian, promite că mai faci:)

Ai dreptate, Nicolae! Ce nu folosești se atrofiază. O să reîncep antrenamentele pentru inteligență.
Mulțumesc pentru trecere!

Ehehei, George!
Sub mine sau deasupra eu m-am bucurat că ai punctat cu precizie hibele. Unde mai pui că m-am chinut o mulțime tocmai cu facilissimele alea:)).
L-am văzut mai mult ca pe un sketch și așa cum îi spuneam lui Norică zonele alea au influență italiană, încerc și eu să găsesc o formulă de mijloc și nu e tocmai ușor.
Lumea își bagă altceva da\' eu riscam să pierd mult mai mult, dacă ziceam ce, așa că am ales hibridul:)).
Hmm... N-are plural?:))
Mă bucur mult că ți-ai găsit timp să mă citești.
Cu mult drag, mulțumindu-ți!

Dane:)),
Nimic nu-ți scapă! Vezi tot, știi tot, habar n-am cum faci mai ales că de la o vreme stau cu inboxul ca buzunarul de la pantaloni în vremuri de răstriște, adică pe dinafară.
Noutățile stilistice, cum le zici tu, au bronz de ceață italian:) și chiar voi scrie și \"Eu sunt Prozatorul\" când m-or ține curelele.
Și cam da. Și \"Eu sunt Epigramistul\", e o idee bună... hmmm... mă mai gândesc:)).
Nepoții mei te salută și transmit salutări Codiței!
Îți mulțumesc, Dane, mă bucur mereu să te revăd.

Sunt purtătoarea de cuvânt a Dorului în această perioadă tensionată a tezelor:).
Prima observație e cât se poate de corectă, trecerea de la „dumneavoastră” la „tu” deranjează cursivitatea textului în sine. Mi-aduc aminte că și eu am remarcat-o când am citit textul, cu ceva timp în urmă dar am uitat să i-o semnalizez atunci.
Apropierea reporterului de cel intervievat , modulările, diversele tonalitățile sunt chestiuni de bucătărie, pe care Doru le va învăța pe parcurs. Important e că a făcut primul pas.
Raportarea, relaționarea lui cu oamenii, e adevărat, e încă la început.
La cei cinsprezece ani cât are Doru, totul e un început.
Și supoziția următoare este corectă, interviul s-a desfășurat întai în virtual unde Doru, acuzat deseori aici pe site de „excesivă politețe” a folosit pronumele de politețe, apoi în plan fizic, unde Bogdan bănuiesc că s-a „predat”imediat:) în fața farmecului deosebit al Dorului, propunându-i suspendarea pronumelui bățos.
Bănuiesc acum, că celelalte mirări despre pozițiile conceptuale ale lui Doru sunt mai clare. Are frumoasa  vârstă la care  își strigă lui și lumii cu uimire că pământul e rotund.
Acum veți fi de acord cu mine că ceea vi s-a părut a fi cenzură copilărească e filtrul prin care un adolescent crescut într-un mediu curat, liniștit, echilibrat a ales să cunoască lumea.
Recomandarea din final vreau să cred că nu ați fi făcut-o dacă ați fi cunoscut vârsta Dorului.
Cu speranța că veți urmăriți, în continuare, ascensiunea juniorului Agoniei, toate cele bune și dumneavoastră!

Bogdan,
Felicitări! Eu aștept și o carte cu piticuții răsfirați printre rânduri, în proză:).

Excelent colaj, Florian!
Cred cu tărie în capacitatea purificatoare a râsului, mă duc la culcare ușoară ca un prunc. Mulțumesc pentru aghezmuială! Astept continuări că material cu siguranță găsești.

Doru,
Se vede că ultimul samurai era penultimul:)
Mă bucur nespus că dificila sarcina de a scrie un articol la care te-ai înhămat, a fost apreciată așa cum trebuie. Să știi că eu tot mă uit de vreo trei zile după iepurașul ăsta și nu văd nimic. Cred că-i vreo șmecherie la mijloc:))
Felicitări, voinicule!

Domnule Petruț,
Că bine ziceți! De “septentrion” am uitat. Pun pariu însă că Poetul îl va trece în repertoriu:)


Voinicule,
Păi, nu mai bine facem totul gratis? Altfel, mă-ngrop în rate pe viață să pot plăti bucuria de a te auzi chicotind. Unde mai pui că ți-am ronțăit și din teză. Spune-i mamei că nu mai fac. Vreo câteva luni măcar...
Deci, să ne înțelegem, eu plătesc:)

Antrei,
Sunt convinsă că pseudonimul ăsta te ferește de înjurături, așa-i?:) Eu, cel puțin aș fi concentrată să nu uit “t”-ul buclucaș și aș rămâne cu vorba agățată cine știe pe unde.
Cât despre imaș, cred că ține mai mult de perspectiva pitică a autoarei:))

Laurențiu,
:)) Aveam de gând să proiectez și “Eu sunt Prozatorul” . M-am cam răzgândit acum. Ai luat tu tot caimacul:). Să știi că eu aștept și carticica în care îți vei aduna comentariile. Mama lor de damigele, să le vedem atunci:)

Remus,
Pot să-ți spun Eduard? Plătesc consultația dacă-mi povestești cum a fost. Feelingul e legat. Ce-și face omul cu mâna lui se cheamă încurcătură... oare să dezleg feelingul?:)

Petru,
Sssclipitor seamănă a metaforă, avem noroc că Poetul e ocupat:)

Tincuța,
Ai stele. Le-am văzut în ochi atunci când râdeai:)

Dana,
Dacă ai ști de când îmi doream eu basca ta:)). De comentariile alea regulamentare mi-e cam teamă, pentru că trebuie filtrate de minte. Cele pe care mi le-ai lăsat, pleacă din locul acela în care toți suntem la fel de frumoși. Sunt infinit mai prețioase!

&&&

Timpul fiecăruia e foarte prețios. Vă sunt recunoscătoare că alături de cuvinte frumoase și zâmbet, mi-ați dăruit clipe mari din timpul vostru. Ce altă recompensă mai de preț, cunoașteți? Eu, niciuna.
Mulțumindu-vă fiecăruia în parte, cu mult drag!

O fi că-mbătrânesc sau că mi se apropie socreala:), de la strugurii la care n-ajung, cine mai știe, de la ceva e clar că mi se trage.
Oricum tu mă răsfeți și eu îți mulțumesc în primul rând pentru timp și apoi pentru cuvinte.
Shaustiv, vezi bine că știu ce înseamnă dar \"Das bibendum\", habar n-am. Da\' una peste alta o fi de bine zic eu:)

În zilele noastre, sexul ține de opinie, așa că de ce nu?:) De-abia aștept urmarea!

Ditamai firescul în ditamai apocalipsă:).
Ai imagini de-a dreptul tulburătoare iar eu stau și mă hlizesc, fără pudoare la \"Cerurile deschise ca un fermoar de pantalon\". E voie iarna soare?!?

Da! Cred că ai dreptate, Poetul are mai multe motive de tristețe, iarna. Nu, vrei să facem un serial:))? Aștept un sms, bateria mea e încărcată:)