Ina

Mă alătur și eu celor care deja au scris cu urările de felicităriȘ Teea pentru noua lansare și Adina pentru prezentare.
\"Doar câteodată.../ Ehei, câteodată/ Îmi rodesc în păr fragi și perle de scoică sidefată\"... așa mi-a rămas \"Caietul cu insomnii\" în memorie.
Felicitări încă o dată și poate găsiți o posibilitate de a intra și cei care nu ajung în posesia volumului

-tu stii de ce corabia asta n-are panze? imi spui si mie?
-ehei! am auzit deasupra exclamatia copilului care visa
am ridicat capul si l-am vazut instalat intr-un hamac care se legana. statea pe burta, privindu-ma prin ochii plasei, si o clipa am fost tentata sa-i dau un bobarnac
-uite, luminile, a soptit. mi-a aratat o fereastra, doua, zece,
\"eram în larg
largul era mai larg decât știam eu largul
pe punte au fost aduse balansoare, leagăne și învârtitori\"
dar parca ceva amar, ca o adiere de ramas-bun in aerul acela, ne tinea impreuna si nu ne lasa sa plecam. ne priveam; eram noi, mai eram inca noi
\"azi alerg pe pluta mea ce se pierde de țărm
ușor... ușor... ușor
poate din ce în ce mai ușor
dar pe largul meu nu sunt valuri
pe pluta mea sunt poate singur
sau doar cu pescărușii
pescărușii care îmi ciugulesc gândurile
mă joc, mă învârt, mă dau în balansoare\"

Sper sa nu te supere ca m-am jucat pe text si m-am oprit numai la o parte din viata descrisa.
Poezia mi-a placut cu toata viata ei, singura exceptie fiind ultima strofa parca grabit construita.
Evident e doar o parere.

iar nu nu știu ce scrie așa că las o fabulă... sau un principiu? NU-Nu, alegeți voi!

- ochiul bolnav cu noi vede mai bine,
nu mai incape semn
de întrebare,
dar tu... ce crudă,
ce ingrată soartă,
prietene binoclu,
nevoie nu-i de tine!
grairă ochelarii cu-ngâmfare

- hmm, să vedeți,
zise-nțelept binoclul,
pe lume sunt și lucruri rare
care, de multe ori,
pierdute-n depărtare
pot fi zărite doar de...
unii privitori!

Ina

Mi-am pus tichia de vrajitor, am luat pelerina fermecata si am privit in bolul de cristal \"Lumea Șoșanei\" Ai dreptate: \"o doare performanța crocodilului, care a inghițit inversul binoclului, cu care il micșora optic limitindu-i poftele desfrinate... știe că ar putea evada aruncindu-se intr-un tren in mers, dind totul uitării sau succombind crocodilului.
Că l-ar putea speria de moarte oprind balansarea, rutina zilelor, bătaile de cord ce vibreaza mătasea apelor tulburi\"
Sunt incantata sa patrund in acest univers si pe poarta cuvintelor. Globul se tulbura, povestea se sfarseste si nu ghicesc cui apartin cuvintele. Apuc numai sa multumesc pentru imagini si \"ne despărțim in aburii mlaștinei\"

Ina

Poezia ta mi-a amintit de Paradoxul lui Octav Paler:

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este cã avem
clãdiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrãzi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumpãrãm mai mult dar ne bucurãm mai putin.
.....
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervãm prea tare,
Ne culcãm prea târziu, ne sculãm prea obositi,
Citim prea putin, ne uitãm prea mult la televizor si ne rugãm prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învãtat cum sã ne câstigãm existenta dar nu cum sã ne facem o viatã,
am adãugat ani vietii si nu viatã anilor.
.....
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar cãmine destrãmate.
....
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine dar nimic în interior.

Zi buna,
Ina

Ce iti este cu oamenii mari: in loc sa-l viseze pe harry cel simpatic, ron roșcatul sau pe fantastica hermione... se viseaza cameramanul superbei...
Chipul angelic al ioanei, degetelul desenand in aer raspunsul, rasul si tremurul usor al barbiei... pentru astea chiar merita sa mergi la orice premiera.
Textul chiar mi-a placut, nu stiu de dragul cui ai invatat meseria de cameraman dar imaginile aici sunt clare, curgatoare, cadrele bine alese...

Ina

Frumoasa imbinare din versurile voastre, Maria. Ii urez si eu ani multi si frumosi lui Mihai.
\"mi-e rău de bine\" citind aceste randuri iar
la plecare
iau cu mine umbra si-atat
povestea ce-am fost
doi ochi de rand
ce-si tulbura din cand in cand culoarea
stralucirea fragila din speranta
linistea de frunze bolnav-aramite
valuri, voci,
cuvant,
vant...

Ina

ai dreptate: \"e ceva ce-ntotdeauna ne scapă în aripile celorlalți\", traducatorii de zboruri ai acestui secol sunt prea grabiti, sau poate le cerem prea multe sa faca? (noi putem prea putin?)
Tu ai inteles destul de la acela care \"își făcuse aripi din fire de iarbă și versuri
veștede dar știa cum
să plutească din ce în ce mai înalt
strângând puternic în palme un crâmpei
de univers cu marginile tăioase\"?
Ai inteles cat este de important visul in vis si cat de orfan e universul nu numai fara raspunsuri si intrebari ci si fara iluzia dusa la extrem?
Daca poti poti urma inaltimea aripii sau macar poti sa urmaresti chiar si in \"Traducere liberă\" zborul celuilalt atunci in tine sau poate in tine e sete de inalt.

Un text care mi-a placut si in care am simtit doar o usoara tendinta de a se pierde in strofa a doua in \"coordonate amfore nesmălțuite/ sau cristale lichide/ rezonând mereu altfel pentru urechile-mbătrânite...\" (sper sa realizezi ce spun) si pentru care as fi preferat alta scriere a versului \"poate-n noi sau poate în noi\"

Cu drag,
Ina

Tu stii, Codruta cat de des se ascund intre frunzulite veveritele si faci ce faci si...

stirile serii:
o frunza rosie iar
suie pe ramuri

Ina

Zi fără sfârșit-
se topește în aur
un secerător
(Șerban Codrin)

Mulțumesc, Maria pentru acest frumos dar. Zâmbeam spunând că ziua mea ține trei zile și trei nopți. Sigur ai fost de față!

pe pănza albă
lacrima pictorului
trupul fecioarei-
cântec fără cuvinte
într-o seară de toamnă

mi-a plăcut lumina serii care a mângâiat fără să umbrească. n-am rezistat să nu las un semn care, ce-i drept, aduce imaginea trupului lângă lacrimă
Ina

\"și umbra a avut un gând pe care nu l-a mai spus\"
Cum afirmam anterior poezia asta poate fi invartita si reinvartita. Poti spune mereu altceva... de la al doilea cuvant... Adrian a gandit... noi transcriem
Femeia-si minte chiar si umbra, umbra a mintit... cu gandul...
Ina

Presupune/ presupunand... scuze de repetitia jenanta.
Cand te gandesti ca primul pacat a fost asa mic: minciuna prin... omisiune

mi-a placut poezia asta dar mai ales am vazut-o ca pe un fel de axioma. Cum sa nu fie usor sa greseasca... \"cartea de la al doilea cuvânt\"? Am citit opiniile anteriorilor si sunt atat de diferite incat presupunand ca fiecare crede in sensul dat deja poti presupune cum s-au nascut religiile
In fond nu stiu cat conteaza daca femeia e umbra barbatului sau invers, sau pur si simplu sunt doua fiinte una numita Eva (sau Adam) si cealalta Umbra
Un text cu multe simboluri si care pur si simplu incita sa-l interpretezi
M-a incantat
Ina

Ceea ce remarc este ca nu esti un ilustrator al vietii, ci viata ce sclipeste intr-un anumit fel. Ne-ai dus prin gandul Doamnei cu un mers sigur. Ai luat omul si i-ai descris cele mai simple senzatii, nevoile simple cu care se acopera pentru a-i fi relativ bine, i-ai daruit haina de invingator sau cea de invins.
Am urmat personajele din fragmente si mi-ai trezit curiozitatea de a vedea cum arata... intregul

revin pentru ca raspunsul tau m-a facut sa cred ca ai avut senzatia ca insist pe \"cusururile\" iubitei, m-am oprit la ele si am pierdut esentialul. Nu speram sa intelegi asa pentru ca am inceput prin a spune de greci care se \"resemneaza\" sa iubeasca cu adevarat marea si femeia.
Ma intreb doar daca tu iubesti marea.

Poezia aceasta construita intre “desi”-uri imi aminteste de grecescul \"agapao\", a iubi dar si a se multumi cu, a se resemna. Se vede ca nu doar ei traiesc iubirea intre limite.
Strofa: \"sub fiecare pliu, iubito, pe unde pătrund mă așteaptă-o văpaie, de șarpe,
imaginea lui e întoarsă, are dinții întorși, printre care
regurgitează luminile cărnii, sunt numai ofrandă, coșar pe
înserate\" mi-a placut in mod deosebit
Vizualizand imaginea iubitei prin ochii tai te-am socotit un cusurgiu si-un revoltat dar cand am ajuns la ultimele versuri si am simtit acea dulce sa-i zic... resemnare: \"Iubito, sorb dintre buzele tale inima dulce și moale\", mi-am mai \"revizuit\" parerea desi…

Ina

Am citit cateva \"amintiri reinventate\" (nu cred ca in forma finala) si pot spune ca Dodu traieste febril, in imediata vecinatate a oamenilor si locurilor pe care le descrie. Cu trecerea timpul a adaugat o noua tusa si aceste amintiri au capatat stralucire si au imprumutat ceva din respiratia autorului, emotia e strunita altfel, expresia condensata... stiu ca nu-i place sa-l citam dar cred ca \"e pura intamplare\"
Multumiri pentru semnalare, Paul Bogdan. Personal asteptam acest volum de pe vremea cand autorul lansa \"Probleme Barbatesti\"

Ashcazar, un lucru stiu: nu ti-a fost lene deloc sa scrii despre dragalasa \"Lene\". Putin la diacritice dar... iertat iti fie jumatate de pacat ca l-ai recunoscut:) Poate a strigat constiinta suficient de tare.
As reduce din text, unele fraze repeta ideea si... sunt lenesi care nu citesc atat.

Ina

La multi ani, Ana Suter. Iti doresc viata frumoasa, sanatate. Se roaga alaturi de tine si Ina ca prima dorinta care o ai in inima sa ti se indeplineasca
\"Faci pensulele să danseze de iubire și culoare
hai să împărțim coaja boabei de strugure și sâmburele să-l tăiem pe jumătate. miezul să-l sorbim cu paiul, pe rând...\"