spectacolul vieții trist
actor te vrea.
dacă nu,
undeva pierdut rămâi
behind the scene
sau nici măcar.
e posibil să te țină la ușă,
să-ți ceară bilet nu-i exclus.
joci
ori nu scapi
îmi plânge sângele când îmi vorbești
se-nnoadă vârful despicat al firului de păr
când mă îmbraci în albastru
derma se sfâșie sub respirația ta
îmi găuresc tălpile de mă
Ne ferim de noi
Și ne ascundem după soare
Suntem doi, dar triști
- Eu mai mult ca tine -
Nici aici nu putem fi singuri
EA
E mereu cu tine
Îți mișcă prin vene
Și-ți taie elanul
Te-ai fript
albastru finit de ochii tăi
și zâmbet numai pe buzele tale
strângere doar în brațele tale
și zgomot supus de glasul tău
dar
tu ești acum
și poate mâine
pentru miercuri nu sunt sigură
iar
iar... un șasiu ideal - aleatoriu nu -
fie clăbuc, fie porumbel cu rafinamet
fericire
cățel, gramatică - ploaie de pește;
trăznește zăpada lipiciul
ochii dor in lumină și
fug
spre a
un vis ratacind
alearga in cerc
la mine
la tine
niciodata la noi
te-ai nascut din mine
spuneai
vreau sa fugi de la mine
plangeam
dar nici n-ai fugit
nici m-am nascut
increati
te-ai nascut din vise
frante apoi
te-ai prins argint
in ea
si-ai rupt-o de dorinta
s-a insetat de tine
ani in rand
s-a stins din cerul ei
prea brusc
si-a plans cu lacrimi mute
v-ati
sunt
o palma aruncata
un ochi inchis
o mare secata
un vant stins
esti
un mar cu vierme
un porumb nefiert
o cioara fara pene
o masca in desert
si chiar ti-ar prinde bine
o viata fara
ghitară mută dragostea
mă-ndeamnă s-o acordez
pentru întâia oară
aud pulsul
simt vibrația
cântul îndulcește
dar corzile-i se rup
e prea lină dragostea pentru mine
m-am visat în tine
îți mângâiam un gând
și-ți tremuram prin vene
acum abia eram liniștită
uitasem dorul umărului meu gol
cu a tale buze vibrând peste el
uitasem dorul de-a-ți respira
Viața-i doar o joacă
De a trăi sau
Nu.
Te omori cu fiece
Privire ascuțită,
Pas îngust,
Zâmbet îngropat…
Trăiește doar !
E de ajuns să vezi
Că viața-i vie, verde…
Pe-un nor sau
Într-o apă
Cu fața de pământ și ochii de oțel
Privea atent la el
Multe voia să-i spună
Dar glasu-i era mut
Și a căzut
A devenit ce și-a dorit
Redând pământului cenușa
Și sufletul cerului
A rămas
Și-a imaginat ziua aceea
Cu părul scurt, ochii albaștri
Rochie lungă, poate verde
Și pantofi cu toc
Sau de ce nu
Cu onduleuri mari
Cu nasul cârn
Obrajii roșii
Rochie vaporoasă în nuanțe de
