Ilinca Ianculescu

un mâine o să existe și după moarte, într-adevăr nu la fel ca cel din această viață, însă, așa cum azi sperăm la un mâine care să nu mai aducă numai ploaie, și atunci vom spera la o a doua înviere, deci la un mâine, mai bun.

mulțumesc de trecere

Cât de bine ar fi ca lumea să găsească diferența între lucrurile care într-adevăr dispar și cele pentru care nu mai avem noi ochi...să-și limpezească ochii cu izvorul din ei înșiși.... Cred în continuare că noi uităm să deschidem ochii atunci când privim...
Încântătorul dumneavoastră poem în proză m-a rupt pentru un moment de realitate și mi-a amintit de nu foarte îndepărtata mea copilărie... Uneori mi-aș dori să fiu fluture!

O să țin cont de sfatul dumneavoastră, am încercat deja să fac unele modificări. Pe viitor o să am în vedere și forma sub care este transmis mesajul, însă este oarecum dificil să așez \"cronologic\" gândurile adolescenței.


Vă mulțumesc, Ilinca

Cred că fiecare dintre noi ar putea să-și deschidă undeva în suflet o poartă spre niciodata spre care să plutească din timp în timp.

Vă aștept și la viitoarele mele poeme...indecise!

Vă mulțumesc că ați ajuns și aici, pe pagina mea, și ați descoperit gingășia, dar și tristețea din poemele mele.